Rolul Bioenergiei în Politica Europeană pentru Energie și Climă post-2020 Biomasa a devenit cuvânt cheie. Deși rasul pădurilor îl îngrozește pe orice român normal citav, biomasa promite mirajul: locuri de muncă, afaceri prospere, investitori mari. Dar biomasa se confundă cu pădurile, businessul cu viața. EcoAlmanahul merge pe urmele lemnului începând cu drujba tăietorului. STUDIU, Green10

1

Pentru a atinge obiectivele de energie regenerabilă, statele membre ale Uniunii Europene se bazează din ce în ce mai mult pe bioenergie. Sectorul bioenergetic a reprezentat în 2012 62% din totalul energiei regenerabile la nivelul Uniunii.

Însă noi dovezi cu privire la impactul pe care sectorul bioenergetic îl are asupra climei, mediului și aspecte sociale pun bioenergia într-o perspectivă din ce în ce mai controversată.

Bioenergia obținută într-un mod sustenabil este importantă pentru ca Europa să tranziteze la un sistem energetic bazat pe eficiență și energii regenerabile. Însă, pentru a evita efectele asupra emisiilor de carbon, asupra biodiversității și conflictelor legate de pământ, Uniunea Europeană trebuie să introducă patru garanții cu privire la bioenergie în politicile climatice și energetice până în 2030:

  • introducerea unor limite sustenabile de folosire a biomasei pentru energie
  • asigurarea folosirii optime a biomasei în concordanță cu principiul utilizării în cascadă;
  • introducerea unor criterii clare de contabilizare a carbonului în privința biomasei;
  • introducerea unor criterii clare și cuprinzătoare de sustenabiliate.

INTRODUCERE

Noua Comisie Europeană, în frunte cu președintele Jean-Claude Juncker a readus lupta împotriva încălzirii globale pe lista de priorități a Uniunii Europene. Eficiența energetică și procentul de energie provenind din surse regenerabile sunt doi piloni centrali ai eforturilor împotriva schimbărilor climatice.

În octombrie 2014, Consiliul European a ajuns la o concluzie privind țintele Uniunii Europene pentru 2030: emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse cu cel puțin 40% comparativ cu anul 1990. De asemenea, ponderea energiei din surse regenerabile trebuie să crească la 27%.

Eficiența energetică trebuie de asemenea să crească cu 27% comparativ cu estimările actuale. Aceste ținte nu sunt însă suficient de ambițioase pentru ca Uniunea Europeană să atingă țintele de decarbonizare prevăzute pentru 2050 sau pentru a genera o schimbare profundă în sectorul energetic.

Astfel, solicităm Comisiei Europene să dezvolte propuneri legislative care să asigure depășirea țintelor ‘minime’, precum și creșterea acestora. Pentru a ajunge la un sector energetic sustenabil, în care sursele de energie sunt regenerabile, este necesar să reducem cererea de energie.

Ținta de 27% privind ponderea de energie regenerabilă indică faptul că investițiile care merg spre acest sector trebuie să ajungă la sursele regenerabile care pot contribui în mod real la reducerea emisiilor de carbon.

Bioenergia este deja o sursă de energie regenerabilă majoră în Uniunea Europeană. Statele membre doresc să atingă mai mult de jumătate din țintele privind energia regenerabilă prin utilizarea bioenergiei până în 2020. Aceeași tactică ar fi folosită pentru a atinge ținta de 10% în sectorul transporturilor până în 2020. Se estimează că în 2020, 15% din bioenergia produsă va fi utilizată pentru producerea de electricitate, iar 65% în încălzire. Trei sferturi din biomasa folosită în acest scop provine din sectorul forestier.

Bioenergia poate juca un rol critic în combaterea schimbărilor climatice prin înlocuirea combustibililor fosili, cu precădere în sectoarele în care electricitatea obținută din surse regenerabile precum energia solară sau energia eoliană este dificil de integrat. În același timp trebuie să ținem cont de faptul că bioenergia, la rândul său, este o sursă de emisii de carbon.

Cererea de biomasă pentru bioenergie crește rapid, ceea ce duce la creșterea cererii de terenuri și păduri. Conflictul poate lua astfel naștere atunci când resurse alocate altor sectoare sunt alocate sectorului bioenergetic.

Comisia Europeană nu a luat act la timp de aspectele problematice legate de utilizarea bioenergiei. Nu cu mult timp în urmă, instițutia a recunoscut faptul că “politica privind biomasa trebuie îmbunătățită pentru a maximiza utilizarea eficientă a acesteia în legătura directă cu resursele disponibile și rezultate vizibile și verificabile în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Acest lucru este necesar și pentru a crea mediul propice unei competiții corecte între resursele de biomasă disponibile”. Fragmentul face parte din Cadrul privind Energia și Clima pentru 2030. Comunicarea Comisiei Europene în legătură cu Uniunea Energetică a confirmat faptul că între 2015 și 2017 va fi propus un nou pachet legislativ pentru energie din surse regenerabilă, incluzând o politică de sustenabilitate pentru biomasă și biocombustibili.

Raportul nostru subliniază câteva din aspectele ce ar trebui incluse în viitoarea politică de sustenabilitate pentru bioenergie și biocombustibili, biomasă solidă și biogaz. Această politică trebuie inclusă în legislația europeană și trebuie să delimiteze concret accesul la finanțări, precum și sursele de bioenergie ce contribuie în mod concret la atingerea țintelor stabilite pentru energia din surse regenerabile.

Bioenergia cu adevărat sustenabilă poate asigura un viitor în care energia provine în totalitate din surse regenerabile. Ținând cont de faptul că resursele necesare producerii de bioenergie sunt limitate, rolul acesteia trebuie de asemenea definit în limite clare.

Este vital ca viitoarele politici europene să promoveze exclusiv bioenergia sustenabilă, așa cum urmează a fi definită în cadrul acestui raport și să limiteze utilizarea biomasei prin criterii de sustenabilitate într-un viitor cadru legislativ pentru 2030 pentru energie și climă.

CE NE SPUN STUDIILE ȘTIINȚIFICE ȘI POLITICILE ACTUALE

Sectoare industriale precum prelucrarea celulozei, hârtiei și cartonului, construcțiile, industria mobilieră sau industria chimică sunt în competiție cu sectorul energetic în ceea ce privește resursele de pământ și lemn sustenabile disponibile.

Creșterea procentului de utilizare a bioenergiei prevăzută în politicile la nivel european crește și presiunea asupra acestor resurse. Studiile efectuate recent arată că nici lemnul și nici terenurile disponibile la nivel european nu sunt suficiente pentru a atinge țintele stabilite pentru energia regenerabilă până în 2030. Luând în calcul necesitățile altor sectoare competitive, distributța resurselor nu se poate face într-un mod sustenabil fără a limita utilizarea bioenergiei.

Astfel, principiul utilizării în cascadă și al eficienței resurselor devine prioritar în ceea ce privește resursele de biomasă disponibile. Rezultatele studiilor efectuate pun în discuție faptul că nu poate fi asumată neutralitatea emisiilor de carbon în cazul bioenergiei.

Cu toate aceastea, eforturile europene pentru combaterea schimbărilor climatice, incluzând modelele climatice și politicile ce vizează sectorul energetic, sunt fundamentate în continuare de această premisă falsă. Uniunea Europeana nu va putea garanta reducerea emisiilor de carbon până când amprenta de carbon a bioenergiei nu va fi luată în calcul.

În cazul biomasei lemnoase, emisiile de carbon pot varia de la neglijabil la emisii cu impact puternic. Anumite tipuri de biomasă lemnoasă, precum cea rezultată din recoltarea lemnului comercializabil pentru energie, emit un nivel mai ridicat de carbon decât combustibilii fosili.

Acest lucru poate fi explicat cu ușurință prin legătura dintre creșterea cererii de biomasă lemnoasă pentru producerea de energie și creșterea nivelului de exploatare forestieră, ceea ce reduce volumul de carbon captat și capacitatea de captare a dioxidului de carbon.

Chiar dacă se alocă timpul necesar pentru ca volumul de dioxid de carbon captat de păduri să fie reîntregit, există o perioadă de timp între eliberarea dioxidului de carbon în atmosferă și creșterea unei noi păduri necesare pentru a capta din nou emisiile eliberate.

Alte studii dovedesc că emisiile provenite din schimbările indirecte ale utilizării terenurilor și conflictele cu industria alimentară sunt straâns legate de creșterea culturilor energetice pe terenuri arabile.

Creșterea sectorului de bioenergie fără setarea limitelor și garanțiilor necesare atrage riscul unor efecte negative grave asupra aspectelor sociale și ecologice. Acest lucru nu se întâmplă exclusiv în Europa, ci și în alte regiuni. Efectele negative sociale includ reducerea biodiversității, schimbarea destinaței terenurilor, degradarea calității solului, a apei și a aerului în relație cu practicile agricole nesustenabile și exploatarea forestieră nesustenabilă.

Efectele negative sociale nu se rezuma doar la afectarea bunăstării și mijloacelor de supraviețuire a comunităților locale sau a populațiilor indigene, ci includ și conflicte serioase legate de dreptul la pământ sau acapararea terenurilor.

Competiția între sectoarele ce au nevoie de aceste resurse pune presiune din ce în ce mai mare asupra prețurilor produselor alimentare, subminând securitatea alimentară la nivel global. Spre exemplu, obiectivele agreate în Europa cu privire la biocombustibili au dus la creșterea nivelului de despădurire și drenare a turbăriilor din Indonesia și Malaezia.

Tot aici, acapararea terenurilor în acest scop a luat amploare. Într-un context ecologic, exportul de pelete de lemn din sud-estul SUA în Uniunea Europeană rezultă în exploatarea excesivă a pădurilor de luncă și afectează biodiversitatea.

În Germania, atât pășuni cu valoare ridicată, cât și turbării drenate au fost convertite în terenuri pentru cultivarea porumbului în vederea obținerii de biogaz. Emisiile de gaze cu efect de seră au întrecut cu mult nivelul emisiilor provenite din sursele de energie fosilă.

Criteriile de sustenabilitate pentru biocombustibili prevăzute în Directiva pentru Energie Regenerabilă din 2009 nu sunt adecvate contextului actual. Mai mult, la nivel european nu există criterii de sustenabilitate pentru biomasa folosită în încălzire/răcire.

Ceea ce rezultă în folosirea oricărui tip de biomasă pentru producerea de bioenergie, indiferent de proveniență sau de impactul ecologic. Toate tipurile de biomasă se califică pentru subvenționări de stat și pot fi calculate înspre atingerea obiectivelor de energie regenerabilă în majoritatea statelor membre.

În cadrul Schemei Comunitare pentru Comercilizarea Cotelor de Carbon din Emisiile de Gaze cu Efect de Seră, biomasa este de asemenea considerată o sursă de energie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon. Pentru companiile care utilizează biomasă nesustenabilă nu există astfel nici un fel de obligație de a achiziționa cote, ceea ce susține un cadru încurajator pentru producerea și prelucrarea nesustenabilă de biomasă.

Tranziția spre un sistem energetic bazat 100% pe surse regenerabile va necesita investiții vitale în dezvoltarea unei rețele noi, a unui nou sistem descentralizat, în managementul cererii. Politicile europene trebuie să recunoasca nevoia de a avansa prin susținerea proiectelor energetice locale, la scara mică, care aduc beneficii comunităților locale și noi oportunități pentru dezvoltarea rurală.

Creșterea utilizării de biomasă în industrie prin co-ardere împreuna alături de cărbune sau transformarea vechilor centrale pe cărbune pentru arderea de biomasă nu este eficientă. La polul opus, sisteme de încălzire descentralizate, administrate de comunitățile locale aduc beneficiul biomasei sustenabile obținute la nivel local, salvează costuri inutile și consolidează comunitatea.

În acest context, solicităm instituțiilor europene să aibă în vedere următoarele recomandări de politici.

RECOMANDĂRI

Cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul energiei și al climei trebuie să includă patru patru puncte cheie care să asigure utilizarea sustenabilă a bioenergiei după 2020.

Introducerea unor limite sustenabile de utilizare a biomasei în scop energetic

Utilizarea biomasei pentru atingerea obiectivelor propuse pentru 2030 trebuie limitată la un nivel sustenabil. Limita trebuie calculată luând în considerare volumul de biomasă sustenabilă existent în Uniunea Europeană, precum și competiția cu alte sectoare ce folosesc biomasa.

Europa dorește deja să introducă o astfel de limita în sectorul transporturi, dar nu și în alte sectoare. Metodologia pentru identificarea unor limite corecte și sustenabile aplicabile la nivel european trebuie să ia in calcul atât volumul de biomasă deja existent în Europa, precum și importurile. Ceea ce nu înseamnă că aceste limite vor pune capăt importurilor de biomasă. Însă vor asigura faptul că amprenta lasată în urmă de utilizarea bioenergiei la nivel european este sustenabilă.

Asigurarea folosirii optime a resurselor de biomasă, în concordanță cu principiul utilizării în cascadă

A face o prioritate din economisirea de energie aduce multiple beneficii, incluzând reducerea cererii de biomasă în sectorul energetic. Politica pentru biomasa la nivel european trebuie să încurajeze reducerea cererii de biomasă și să asigure folosirea eficientă a acestor resurse în concordanță cu principiul utilizării în cascadă.

Principiul utilizării în cascadă presupune că biomasa trebuie folosită pentru crearea de materiale și produse în primă instanță. Abia apoi poate fi recuperat volumul de energie, respectând ierarhia deșeurilor.

Atunci când mai multe sectoare intră în competiție pentru resursele de biomasă, este necesar să aiba prioritate în folosirea acestora acel sector care nu are acces sau are acces limitat la resurse sustenabile. Volumul limitat de biomasa sustenabilă disponibil pentru sectorul energetic trebuie sa includa exclusiv cele mai eficiente aplicații din punct de vedere energetic.

Introducerea unor criterii clare de contabilizare a carbonului pentru biomasă

Orice resursă de biomasă care este subvenționată prin legea europeană trebuie să se supună unor criterii clare de contabilizare a emisiilor de carbon, precum și cerințelor minime pentru îndeplinirea țintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Schema de contabilizare trebuie să ia în calcul substituirea combustibililor fosili, contribuția biomasei la datoria de carbon, schimbarea indirectă a destinației terenurilor, pierderea capacității de captare a carbonului sau dislocarea resurselor de biomasă din alte sectoare. Orice emisii provenind din cultivarea, procesarea, transportul și combustia biomasei trebuie de asemenea luate în calcul.

Atât Comisia Europeană cât și Parlamentul European au cerut ca, începand cu anul 2021, în schema de contabilizare a emisiilor de carbon să fie inclusă și schimbarea indirectă a destinației terenurilor. Acum este imperativ ca și datoria de carbon să fie inclusă în această schemă, fiind relevantă în mod special pentru biomasa forestieră.

Este nececar ca utilizarea bioenergiei să ducă la reducerea semnificativă a emisiilor de carbon. Mai mult, acest lucru trebuie să fie prevăzut într-un cadru legislativ relevant pentru atingerea obiectivului de a menține procesul de încălzire globală sub limita critică de 2 grade Celsius.

Introducerea unei liste de criterii de sustenabilitate clare și obligatorii

Pentru a asigura promovarea exclusivă a bioenergiei sustenabile este necesară dezvoltarea unor garanții solide în ceea ce privește impactul social al bioenergiei, precum și impactul asupra mediului. Trebuie să garantăm că producția de biomasă nu va cauza distrugerea directă sau indirectă a pădurilor sau a altor ecosisteme bogate în biodiversitate și nu va afecta stocarea de carbon.

Bioenergia ce îndeplinește criteriile de sustenabilitate este singura ce trebuie luată în calcul în privința îndeplinirii țintelor pentru energie regenerabilă. De asemenea, trebuie să fie singurul tip de bioenergie ce poate fi finanțat.

Criteriile de sustenabilitate pentru bioenergie trebuie să asigure contribuția irevocabilă a practicilor de administrare a terenurilor la protejarea biodiversității și a obiectivelor de mediu fără a contribui la descreșterea stocului de carbon din sol și ecosisteme, eroziunea solului, epuizarea resurselor de apă sau pierderea calităților solului prin utilizarea fertilizatorilor sintetici, pesticidelor și erbicidelor.

Criteriile sociale trebuie să includă protejarea locurilor de muncă și a drepturilor omului. În același timp, trebuie să ia în considerare impactul de gen și dreptul comunităților locale și a populațiilor indigene la pământ și folosirea acestuia.

De asemenea trebuie urmarită dezvoltarea și implementarea unor politici complementare ce duc la reducerea presiunii asupra resurselor de biomasă în contextul în care sectorul bioenergetic este în dezvoltare. Printre acestea, sunt necesare politici care să asigure obligativitatea reciclării resurselor de biomasă, cerere redusă de energie, îmbunătățirea rezultatelor în sectorul agricol, și investitii în sisteme integrate pentru alimentație și energie.