Bioenergia în România cuprinde ca primă și controversată resursă lemnul de foc. Problemele care apar sunt legate de amprenta de carbon a arderii biomasei lemnoase dar și de emisiile de pulberi ori alte substanțe care afectează calitatea aerului.
Deși majoritatea cadrelor de politici privind energia regenerabilă tratează biomasa ca și cum ar fi neutră în ce privește emisiile de gaze cu efect de seră (la punctul de ardere), în realitate acest lucru nu se poate proba, deoarece biomasa emite mai mult carbon pe unitate de energie decât majoritatea combustibililor fosili.
Numai reziduurile care altfel ar fi fost arse ca deșeuri sau ar fi fost lăsate în pădure și degradate rapid pot fi considerate carbon-neutre pe termen scurt sau mediu.
Un motiv pentru percepția biomasei ca fiind neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon este faptul că, în conformitate cu normele IPCC privind contabilitatea gazelor cu efect de seră, emisiile asociate acesteia sunt înregistrate în utilizarea terenului, mai degrabă decât în sectorul energetic. Cu toate acestea, diferitele moduri în care sunt contabilizate emisiile de utilizare a terenului înseamnă că o parte din emisiile provenite din biomasă nu vor fi luate în considerare niciodată.
În principiu, criteriile de durabilitate pentru lemn sau biomasă în general pot asigura că se utilizează numai biomasa cu cel mai mic impact asupra climei. Criteriile actuale de utilizare în unele state membre ale UE și în curs de dezvoltare în UE, totuși, nu realizează acest lucru, deoarece nu iau în considerare modificările stocului de carbon forestier atunci când se exploatează pădurile.
Cu atât mai slabe sunt criteriile de sustenabilitate atunci când arborii din păduri se taie abuziv. Nevoia de lemn de foc în România este mult mai mare decât ceea ce poate fi oferit legal. Lipsa a aproape 7 milioane de metri cubi de lemn de foc pe piață se traduce parțial în tăieri ilegale. Guvernul estimează doar un minus de 3-4 milioane de metri cubi de lemne de foc.
Există, probabil, 8,9 milioane de metri cubi suplimentari de tăieri în plus față de numărul oficial de 18 milioane de metri cubi, așa cum este prezentat de Institutul Național de Statistică al României.
Lemnul de foc în România este o problemă de resurse și de alocare corectă a acestora. Totodată, urmând gradul ridicat de sărăcie energetică, lemnul de foc e o problemă socială. Însă trebuie din nou subliniat că arderea masivă și incorect lemnului de foc contribuie la schimbări climatice și la poluarea aerului.
Cine arde lemnul de foc?
3,5 milioane gospodării
11 milioane locuitori
5,6 tone consum mediu anual pe gospodărie
”Consumurile energetice în gospodării”, un studiu datând din anul 2009, arată un consum de lemn pentru încălzire de 19 milioane metri cubi anual.
41,6% case încălzite cu lemne (și alte tipuri de biomasă)
Este irelevant dacă acest procent ar fi mare sau mic; în absolut, modul în care biomasa lemnoasă se arde este în sobe vechi, ineficiente.
Cum arată sărăcia energetică în România?
În 2010 peste 20% dintre români au suferit de frig. Aproape un deceniu mai târziu, 10% dintre români încă nu își încălzesc adecvat locuința.
În Europa doar 6% din populație reclamă sărăcie energetică.
Peste jumătate dintre locuințele din România sunt încălzite parțial în timpul iernii. 14,4% din gospodării au avut restanțe la facturile de utilități înaintea pandemiei COVID-19.
Care sunt soluțiile?
Soluțiile pe termen scurt și mediu nu stau (doar) în substituire, ci în înțelegerea naturii problemei: lemnul trebuie utilizat în mod inteligent chiar și atunci când este ars pentru încălzirea familiilor din comunități cu acces redus la surse de energie alternativă.
Soluțiile de sustenabilitate relativ rapide în sectorul rezidențial:
1. Eficiența energetică a clădirilor: reducerea consumului de lemn, case de lemn pasive energetic. Directiva 2018/844/UE propune case cu un nivel ridicat de eficiență energetică şi decarbonate până în 2050. În prezent doar 5% dintre apartamente sunt modernizate energetic prin izolare termică.
2. Schemă de sprijin pentru clientul vulnerabil: bani pentru încălzire curată – sobe noi cu ardere închisă, centrale eficiente.
3. Alocare: accesul la resurse trebuie să fie clar și echitabil – bune practici de aprovizioanre cu lemn de foc la nivel comunitar există în diferite ocoale silvice.
4. Transparentizarea pieței: returnare TVA pe baza actului de cumpărare a lemnului de foc. Livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase se impune prin taxare inversă; procedura aplicată de beneficiarul unei livrări de bunuri (lemne) care, conform legii, devine persoană obligată la plata TVA pentru achizitia de bunuri efectuată, prin excepţie de la regula generală conform căreia persoana obligată la plata TVA este furnizorul bunurilor. Astfel, o achiziție corectă, „cu acte”, cumpărătorului îi va putea fi returnat TVA-ul ca măsură de ajutor social.
5. Scheme de reînoire a sistemelor de încălzire: Programul Rabla pentru sobe –trecerea de la sobe cu randament de 30%, la centrale simple, cu gazeificare, sau la termoșeminee cu randamente de 70-90% și sisteme semi-automate sau automate de încărcare.
6. Arderea doar a lemnului uscat.
Sursa: Prof. Laura Bouriaud, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava
Descarcă varianta PDF aici.