Sunt taxonomia și gazele naturale un scandal atât de mare? Am încercat o abordare bazată pe fapte pentru a vedea care sunt soluțiile durabile și cât de dăunător este Actul delegat pentru finanțare durabilă. Anterior, 2Celsius a contactat-o ​​pe profesoara Ilaria Conti de la Școala de Reglementare din Florența pentru a aduce o lumină academică asupra acestui act legislativ care a fost recent adoptat de Parlamentul European.

Pentru acuratețe, am urmărit aceste aspecte în scopul de a face ordine atât în ​​zona conceptuală, cât și în evoluția normativă a taxonomiei:
– Probleme legate de actul delegat din ianuarie 2022 – lipsa consultării publice;
– Vor fi îndeplinite obiectivele Acordului de la Paris?
– Cum vom ști vreodată dacă cele mai bune tehnologii disponibile legate de gaze sunt de fapt sustenabile?

Legislația privind taxonomia durabilă, așa cum este propusă de Comisie, oferă două concepte care dau naștere suspiciunilor de greenwashing: „activități de tranziție” și „activități de sprijin” sau de „abilitare”.

1. Activitățile de „tranziție” sunt definite după cum urmează: „o activitate economică pentru care nu există o alternativă fezabilă din punct de vedere tehnologic și economic, cu emisii scăzute de carbon, și contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice, sprijinind tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic. Acestea ar trebui să contribuie la limitarea creșterii temperaturii la 1,5 C peste nivelurile preindustriale și la eliminarea treptată a emisiilor de GES, în special a emisiilor de la combustibilii fosili solizi. Totodată, activitatea de tranziției ar trebui să: (a) aibă niveluri de emisie de GES care corespund celor mai bune performanțe în sectorul sau industria; (b) nu împiedice dezvoltarea și implementarea de alternative cu emisii scăzute de carbon; și (c) nu conducă la o blocare a activelor cu consum intens de carbon, având în vedere durata de viață economică a acestor active.”

2. Activități de „abilitare”: „o activitate economică care contribuie în mod substanțial la atenuarea schimbărilor climatice permițând direct generarea, transportul și stocarea energiei regenerabile, cu condiția ca o astfel de activitate economică: (a) să nu conducă la o blocare a activelor care subminează obiectivele de mediu pe termen lung, având în vedere durata de viață economică a acelor active; și (b) are un impact pozitiv substanțial asupra mediului, pe baza considerațiilor legate de ciclul de viață.”

În cazul Actului delegat pentru finanțare durabilă, a existat un grup de experți care au oferit recomandări și acestea au fost publicate pentru o anumită perioadă de timp și, prin urmare, au fost potențial și în scurt timp – deschise consultării. Legea nu a fost deschisă consultării publice – fiind definita ca act delegat secundar, în ciuda faptului că nu era o chestiune tehnică. [Notă: actele delegate secundare sunt de obicei norme tehnice care nu presupun consultare publică].

Indiferent de acest lucru, în unele cazuri, în timp ce se analizează formele curate de energie și în încercarea finală de a face mixul energetic mai sustenabil pentru unele țări, argumentul propunerii Comisiei este că gazul este o opțiune mai bună decât cărbunele. În ciuda faptului că ambele sunt fosile!

Așadar, știm că gazul este deja o sursă mai bună de energie în termeni stricți de emisii de CO2 decât, de exemplu, cărbunele, care este încă utilizat în mare măsură în unele părți ale Europei. În consecință, taxonomia a vrut doar să se asigure că această opțiune nu este complet exclusă deoarece, în unele cazuri, ar putea accelera tranziția unei anumite țări sau piețe către decarbonizare.

„Știu că sună paradoxal, dar este cazul în anumite țări. Evident, asta nu înseamnă că gazul este una dintre cele mai curate opțiuni. Avem opțiuni mult mai curate decât gazul, dar trebuie să ne asigurăm că există o evaluare a condițiilor pieței, astfel încât să știm că atingem obiectivul potrivit prin decarbonizare, reducând emisiile de CO2 într-un interval de timp mai scurt decât ar fi necesar aceeași piață să trecem pentru a face un salt mare spre, nu știu, eolian sau solar și cu rezultate mai mici.”

Așadar, acesta este lucrul pe care a insistat cu adevărat brief-ul, faptul că și gazul, care pare a fi o opțiune necurată, uneori ar putea fi considerat, în unele cazuri specifice, ca o opțiune mai curată, dacă ținta este accelerarea tranziției.

Clasificarea gazelor curate este necesară

Conti a co-scris un brief de politică privind taxonomia în care face o clasificare a gazelor curate.

„Am insistat asupra unui punct important, și anume, pentru a considera anumite gaze curate, nu este important să se ia în considerare doar reducerea emisiilor de CO2, ci și alte reduceri de gaze cu efect de seră, cum ar fi metanul, pentru a numi unul [râde], sau materia primă care este folosită pentru a produce acest gaz.”

Deci, combinând acești parametri, cineva are într-adevăr o idee completă despre cât de curat este un anumit gaz.

Există unele gaze care par a fi curate, în special în nume, dar în cele din urmă nu sunt. Este important atunci când se dorește să-i informeze eficient și corect pe cei care vor utiliza aceste gaze sau pe cei care doresc să investească în aceste tipuri de gaze, să se asigure că înțeleg cât de sustenabile sunt cu adevărat.

Din păcate, Comisia merge în direcția clasificării clasificarea gazelor pe baza emisiilor de CO2. Acest lucru a fost observat în cel mai recent pachet de piață pentru hidrogen și gaz carbonizat, publicat în decembrie 2021.

Cu toate acestea, definiția gazelor cu emisii scăzute de carbon și a gazelor regenerabile nu este încă completă. Așa că așteptăm acum un celebru act delegat care ar trebui publicat până în 2024, în care Comisia intenționează să clarifice mai bine ce înțelegem prin evaluarea ciclului de viață. Așadar, trebuie să știm unde începe și unde se termină evaluarea reducerii CO2 și, de asemenea, cum celebrul prag de reducere de -70% a emisiilor de gaze cu efect de seră, cum este calculat acesta de fapt și cum ar trebui măsurat.

„Există timp până în 2024 pentru a publica acest act delegat. Ceea ce sper în schimb este că va veni mai devreme de 2024 pentru ca este foarte important. Aceste definiții au întârziat de câțiva ani și chiar acum este momentul să luăm o decizie pentru a oferi certitudine investitorilor, dar și oricui lucrează în acest sector să înțeleagă ceea ce putem numi cu adevărat gaze regenerabile și ceea ce nu.”

 

2Celsius: Avem această taxonomie, care ne conduce la ceva schizofrenic, în sensul că aceste cerințe nu sunt cu adevărat bazate pe fapte în sensul că pur și simplu nu știm. Pur și simplu nu cunoaștem reducerea gazelor cu efect de seră care este asigurată de acest lucru.

 

Trebuie să ținem cont de faptul că atenția acordată emisiilor de metan este mult mai recentă decât atenția acordată reducerii emisiilor de CO2. Și, de asemenea, există unele diferențe uriașe în modul în care este emis și gestionat CO2.

Avem ETS (Schema europeană de tranzacționare), care abordează acest lucru de mulți ani încoace, în timp ce metanul este încă ceva care a atras atenția globală cu doar câțiva ani în urmă.

Există probleme uriașe (de reglementare) în ceea ce privește detectarea și măsurarea. Este foarte dificil de înțeles unde există, de exemplu, scurgeri de metan pe parcursul lanțului valoric și de livrare a gazului. Deci aceasta ar fi prima problemă care trebuie abordată, ceva ce nu avem în ceea ce privește emisiile de CO2.

Deci este un domeniu de aplicare ușor diferit. Și da, aș spune că este un subiect care în momentul de față este tratat separat din cel puțin o serie de motive întemeiate. Desigur, vorbim despre două fețe ale aceleiași monede și nu ne putem adresa uneia fără să ne gândim la cealaltă.

Până la urmă va trebui să le abordăm simultan și să integrăm din ce în ce mai mult dezbaterea pe aceste teme, pentru că tot vorbim despre poluarea mediului și emisiile de gaze cu efect de seră în general.

„Deci acesta este un lucru în ceea ce privește schizofrenia în taxonomie.”

„Așa arată, aș spune din exterior; taxonomia este o dezbatere care a început în forumul de reglementare de la Madrid deja în urmă cu patru ani. Deci, de aceea spun că acum este probabil momentul să venim cu o taxonomie agreată pentru clasificarea gazelor.

În același timp, în timp ce aceste discuții aveau loc la nivel de reglementare și de politică, au fost făcuți câțiva pași în taxonomia finanțelor durabile, care are o aromă diferită. În acest act delegat vorbim despre sugestii pentru investiții curate.”

Despre asta este taxonomia finanțelor durabile, asigurându-ne că investițiile pot avea loc în forma corectă, să spunem, de energie. Deci, desigur, unul ar trebui să îl inspire pe celălalt.

Între timp, la un moment dat ar trebui să ajungem la o taxonomie de comun acord, care să ne spună exact care gaze sunt curate, care sunt mai puțin curate, care nu sunt curate și care sunt luate în considerare pentru investiții în finanțare durabilă și care nu.

Asta ar fi ținta finală. Sperăm să ajungem acolo în curând.

 

Ilaria Conti este șefă la Departamentul Gaze de la Școala de Reglementare din Florența.

Principalele sale domenii de expertiză se referă la relațiile instituționale ale UE și reglementarea UE în domeniul energiei electrice și gazelor.

Ea a petrecut aproximativ 9 ani la Bruxelles, lucrând pentru Reprezentanța Permanentă a Italiei la UE, Națiunile Unite și, din 2005 până în 2013, pentru EFET, „Federația Europeană a Comercianților de Energie” ocupând diverse poziții în cadrul asociației.

Conti s-a alăturat Școlii de Reglementare din Florența (FSR) în 2015 în calitate de Adjunct pentru Politica Energetică, iar în 2017 a fost numită Șefă a noii dicercții „FSR Gas”.

Este autoare și coautoare a multor articole științifice și luări de poziție, de fapt, până acum 5 ani a fost Managing Editor al publicației „Economics of Energy & Environmental Policy” care aparține Asociației Internaționale pentru Economia Energiei.