Certificarea biocarburanților durabili contestată de către auditorii UE

Sistemul de certificare al UE pentru durabilitatea biocombustibililor nu este “pe deplin fiabil”, a anunțat Curtea de Conturi Europeană (CCE), organismul independent al UE însărcinat cu examinarea cheltuielilor publice din Europa. Într-un raport din luna iulie 2016 Curtea a constatat că sistemul de certificare “nu acoperă în mod adecvat unele aspecte importante, necesare pentru a asigura durabilitatea biocombustibililor”. Majoritatea biocombustibililor “durabili” din UE sunt certificați prin intermediul unor scheme voluntare recunoscute de Comisia Europeană.

Statele membre ale UE pot utiliza numai biocombustibili care sunt certificați ca fiind durabili pentru a atinge obiectivul în conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile (RED), de asigurare a 10% din energia pentru transporturi din surse regenerabile până în 2020.

Cu toate acestea, impactul emisiilor din schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC)  privind durabilitatea nu sunt luate în considerare, a spus Curtea. ILUC are loc atunci când terenurile utilizate anterior pentru a cultiva recolte pentru produsele alimentare sunt convertite la a crește culturi pentru combustibili, provocând o cerere mai mare pentru terenuri în altă parte și o creștere globală a emisiilor.

Nu se fac verificări adecvate pentru a se asigura că producția de biocarburanți nu implică condiții precare de muncă pentru agricultori sau munca copiilor, menționează raportul. În același timp, criteriile de evaluare nu au luat în considerare și alte efecte socio-economice ale producției de biocarburanți, cum ar fi conflictele de proprietate asupra terenurilor, precum și riscuri pentru sănătate și siguranță. Acestea sunt cerințe care nu sunt obligatorii în Directiva privind energia din surse regenerabile, prin urmare, Comisia spune că nu pot fi solicitate pentru sistemele de certificare.

Trei din patru scheme examinate în raport nu au verificat în mod corespunzător dacă agricultorii sunt conformi cu cerințele de mediu din cadrul politicii agricole comune (PAC),și s-au bazat doar pe un control al autorităților naționale, fără a avea acces la ele. Mai mult decât atât, pășunile bogate în biodiversitate nu au fost protejate în mod consistent până de curând, Comisia venind cu o definiție abia în 2014. Comisia a lipsit de la supravegherea schemelor voluntare odată ce acestea au fost acceptate. “Standardele prezentate de sistemele voluntare ca bază pentru recunoașterea lor nu sunt întotdeauna aplicate în practică”, a spus Curtea de Conturi.

Raportul a fost publicat la sfârșitul lunii iulie, la scurt timp înainte ca Comisia să propună eliminarea “treptată” a biocombustibililor pe bază de plante alimentare.

---