Mașini și CO2 – votul în plenul PE

Propunerea Comisiei (obiectiv de reducere cu 30% a emisiilor de CO2 până în 2030) este insuficientă și slabă – este nevoie de mai multă ambiție.

Transportul este cea mai mare sursă de emisii de CO2 în Europa (și în România), în timp ce emisiile cresc în ultimii ani, în ciuda standardelor existente

Pentru a se conforma Acordului de la Paris, noile autoturisme și autoutilitare trebuie să își reducă emisiile de CO2 cu aproximativ 60% în 2030, dublu față de ceea ce a propus Comisia. O reducere de 45% este deci un minim sub care nu putem coborî.

Fără mai multe ambiții de la autoturisme și autoutilitare – de departe cea mai mare parte a emisiilor de transport rutier în Europa – nu se poate atinge niciun obiectiv național sau internațional în domeniul climei, de ex. strategia de decarbonizare pe termen lung către 2050.

Obligativitatea reducerii emisiilor de CO2 cu 20% până în 2025 este cheia reducerii emisiilor și a asigurării investițiilor tehnologice în următorul deceniu

Fără un astfel de obiectiv, constructorii de automobile nu vor introduce mașini mai eficiente, cu emisii scăzute sau cu emisii zero până la sfârșitul anului 2020 – prea târziu pentru ca guvernele să își atingă obiectivele privind schimbările climatice din 2030

2025 va conduce la îmbunătățirea tehnologică în Europa în următorul deceniu. Fără aceasta – în următorii zece ani nu vor avea loc investiții în timp util în Europa – în schimb, acestea vor merge în China, unde majoritatea producătorilor de automobile din UE (VW, BMW, Daimler, Renault etc.) deja investesc miliarde și creează locuri de muncă

Autoturismele și camionetele au o durată de viață în medie de 5-7 ani, astfel că acordul standardului în 2018 este în conformitate cu interva

lele de timp industriale (în timp ce se prevede ce mașini vor fi conduse în 2030-2034 este prea devreme!)

Un malus trebuie să fie adăugat la bonusul “fără dinți” propus pentru vânzările de vehicule cu emisii zero în 2025 și 2030 (numit și ajustarea bidirecțională)

Avem nevoie de o abordare a bățului și a morcovului (malus = bățul) pentru a determina producătorii auto să investească serios în vehiculele electrice, în loc să împingă diesele vechi atât timp cât mai pot.

Malus va garanta faptul că producătorii de mașini vor vinde VE în mod corespunzător; se va crea certitudine pe piața VE în Europa – esențială pentru dezvoltarea lanțului de aprovizionare (de exemplu, bateriile).

Nivelurile vânzărilor de VE trebuie să fie în acord cu promisiunile proprii ale producătorilor auto – cel puțin 20% din vânzările în 2025 (în loc de 15% propuse de Comisie) și 40% în 2030.

Testele privind emisiile de dioxid de carbon în lumea reală sunt necesare pentru ca reducerile de CO2 să fie realizate în cele din urmă pe șosea, iar șoferii să beneficieze de economiile de combustibil promise.

Focalizarea e necesară pe implementarea standardului de 95g / km emisii în 2021.

Normele viitoare trebuie să învețe din greșelile din trecut și să controleze emisiile de CO2 în lumea reală prin stabilirea unor limite care să nu depășească limitele din 2021; acestea nu trebuie să fie depășite nici în 2025 sau 2030.

În acest scop ar trebui să se elaboreze un test în lumea reală (similar celui deja efectuat pentru poluarea aerului); în mod alternativ – se pot utiliza și contoare de consum de combustibil.

 

Pe scurt:

– General: Sprijinirea rezultatelor comitetului ENVI

– Obiective privind emisiile de CO2: Sprijin pentru ENVI 26 și ENVI 28

– Un bonus-malus pentru ZEV: Susținere pentru ENVI 27, ENVI 29, ENVI 63, ENVI 64, ENVI 66 & ENVI 67

– Conformitate cu emisiile din lumea reală și nu în condiții de laborator: Susținere pentru ENVI 48, ENVI 49 și ENVI 50

– Respingerea oricăror amendamente care solicită includerea combustibililor în standardele privind emisiile de CO2 ale vehiculelor (deoarece acest lucru creează dubla contabilizare, iar fabricanții de automobile nu pot fi considerați responsabili pentru combustibilii pe care conducătorii auto îi ard în rezervor)

---