Am încercat să compilez principalele realizări ale celui de-al 26-lea summit al ONU privind schimbările climatice (COP26) de la Glasgow, dar și să le pun în legătură cu prioritățile Green Deal ale UE (și în subsidiar ale României) de anul viitor.

După două săptămâni de negocieri intense, COP26 a încheiat efectiv Regulamentul Acordului de la Paris și a stabilit pași concreți pentru atenuarea și adaptarea în continuare la schimbările climatice, inclusiv prin finanțare suplimentară pentru efectele schimbărilor climatice. În ciuda geopoliticii provocatoare și a crizei de sănătate, negocierile privind schimbările climatice rămân o platformă puternică pentru cooperarea multilaterală la nivelul ONU.

Australia, Arabia Saudită, China și India s-au străduit din răsputeri să elimine referințele privind prezentarea de obiective climatice mai stricte anul viitor și eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili. Această rezistență a culminat în ultimele ore ale conferinței până când UE, SUA, China și India au negociat un acord care face referire la „reducerea treptată” în loc de „eliminarea treptată” (în engleză, „phase down” în loc de „phase out”) a cărbunelui în acordul final.

De-a lungul negocierilor, UE s-a aliniat îndeaproape cu SUA, ceea ce a dus la un rezultat puternic în ceea ce privește atenuarea efectelor schimbărilor climatice, dar a lăsat multe țări în curs de dezvoltare dezamăgite de faptul că prioritățile lor nu au fost apărate suficient în ultima perioadă. Cele mai vulnerabile țări au sperat în mod clar la rezultate mai ambițioase în ceea ce privește pierderile și daunele, deoarece efectele climatice devastează deja vieți și mijloacele de trai. Noile angajamente privind finanțarea adaptării și un efort de ultimă oră al țărilor UE de a oferi finanțare inițială pentru pierderi și daune au arătat o aliniere necesară cu țările în curs de dezvoltare și distanțarea față de SUA, care este percepută ca adoptând o linie dură cu privire la aceste subiecte.

Mulți observatori consideră acordul final ca fiind prea slab față de așteptările țărilor în curs de dezvoltare și ale tinerilor; încă în pline discuții și negocieri la COP, cu o săptămână înainte de încheiere, Greta Thunberg decreta eșecul summitului de la Glasgow. Cu toate acestea, Egiptul, gazdă a COP27, se va concentra puternic pe finanțare, adaptare și pierderi și daune anul viitor.

 

Mesajele principale

  • COP26 a încheiat cu succes etapele majore care văd toate țările aflate în criză să revină la masă cu planuri mai puternice de reducere a emisiilor, finanțare suplimentară și eforturi de adaptare în următorii ani și a finalizat Regulamentul Acordului de la Paris. Cooperarea și sprijinul puternic vor fi vitale pentru a accelera în continuare reducerea emisiilor până în 2030, pentru a menține 1,5 °C la îndemână. Angajamentul majorității țărilor G7 și al multor lideri europeni care anunță că vor opri finanțarea combustibililor fosili în alte țări până în 2030 va fi și mai semnificativ dacă acești bani vor fi cheltuiți în schimb pe tehnologii zero carbon.
  • În ultima săptămână, au fost făcute o serie de anunțuri substanțiale din partea țărilor și a actorilor nestatali, care au potențialul de a stimula tranziția ecologică globală dacă sunt susținute de acțiuni credibile. În special, obiectivele net zero ale actorilor nestatali sunt adesea lipsite de credibilitate, deoarece nu sunt susținute de reduceri de emisii pe termen scurt, ceea ce a dus la anunțarea de către Secretarul General al ONU a unui grup de experți pentru a crea standarde.
  • Anul viitor, în ce privește diplomația Pactului Verde al UE apar două priorități: UE este poziționată în mod unic pentru a utiliza acordul din Africa de Sud privind eliminarea treptată a cărbunelui, cu o tranziție justă, ca model de cooperare cu alte economii emergente pentru a asigura reducerea mai rapidă a emisiilor globale. În același timp, țările cel mai puțin dezvoltate vor aștepta ca UE să le susțină prioritățile în perioada premergătoare COP27, iar UE își poate consolida abordarea privind reziliența și răspunsul la dezastre, implicându-se îndeaproape și învățând de la țările în curs de dezvoltare.

 

1) Repere din negocieri

În ceea ce privește atenuarea, țările au recunoscut că angajamentele actuale nu sunt suficiente pentru a menține 1,5 °C la îndemână și că ar fi nevoie de reduceri colective ale emisiilor cu 45% până în 2030, comparativ cu 2010. Analiza sugerează că în prezent suntem încă pe calea către 2,4 °C de încălzire globală. Raportul de sinteză al ONU care acoperă angajamentele pentru 2030 ale 143 de țări prezentate până acum a estimat că până acum reducerile ar fi de doar 9%. Astfel, țările sunt rugate să analizeze creșterea obiectivelor pentru 2030 până la COP27 anul viitor și un raport de sinteză anual va urmări progresul. În plus, documentul final recunoaște „accelerarea eforturilor de a reduce treptat energia pe bază de cărbune și de a elimina treptat subvențiile ineficiente pentru combustibili fosili”, considerată un câștig semnificativ pentru mulți activiști. Prin urmare, nu există timp de pierdut pentru ca toate țările să își intensifice angajamentele și să le susțină cu politici credibile, în timp ce acum se așteaptă în mod clar și țările dezvoltate să reducă decalajul financiar și să facă progrese în ceea ce privește pierderile și daunele înainte de COP27 găzduite de Egipt înainte de momentul critic al bilanțului global stabilit pentru COP28 din Emiratele Arabe Unite.

În ceea ce privește finanțarea, a fost recunoscut deficitul de atingere a obiectivului de 100 de miliarde de dolari în 2019 și au fost încurajate mai multe contribuții financiare. Progresul va fi monitorizat la fiecare doi ani pentru a vedea când va fi atins obiectivul. În paralel, UE a început să exploreze fluxuri suplimentare de finanțare prin Fondul Monetar Internațional care ar putea sprijini țările chiar dacă acestea nu s-ar număra la atingerea obiectivului de 100 de miliarde.

În ceea ce privește adaptarea, țările în curs de dezvoltare și-au asigurat un câștig major pentru obiectivul de dublare a finanțării pentru adaptare până în 2025, astfel încât să ajungă efectiv la 40 de miliarde de dolari până atunci. În plus, s-a convenit că se va lucra mai mult la obiectivul global privind adaptarea și pierderile și daunele pentru a răspunde așteptărilor țărilor în curs de dezvoltare.

Japonia și Brazilia au reușit să creeze câteva lacune în regulile pieței de carbon, dar cooperarea dintre UE și America Latină a păstrat în mare măsură integritatea mediului. Cadrul de transparență asigură că informațiile regulate, solide și comparabile vor fi disponibile pentru toate țările, pentru a ține țările responsabile pentru angajamentele lor. Aceasta a fost o prioritate cheie pentru SUA pentru a garanta că și țintele chineze primesc același nivel de control.

 

2) Repere privind tranziția globală către emisii nete zero

În perioada premergătoare G20 și în prima săptămână la Glasgow, au fost făcute multe anunțuri care susțineau îndepărtarea de combustibilii fosili și accelerarea tranziției ecologice globale, în special următoarele:

  • India a adoptat un obiectiv de zero net pentru 2070, ceea ce duce la acoperirea a 88% din emisiile globale și 90% din PIB-ul global de obiective de reducere a emisiilor nete zero.
  • Africa de Sud a lucrat cu UE, SUA și Marea Britanie la un acord de eliminare treptată a cărbunelui și de tranziție justă – un nou model care ar putea fi replicat cu alte economii majore pentru a asigura angajamente mai mari de reducere a emisiilor anul viitor,
  • 107 țări s-au alăturat angajamentului global UE-SUA privind metanul și s-au angajat să reducă emisiile de metan cu 30% până în 2030,
  • Aproximativ 40 de țări și actori financiari s-au angajat să elimine treptat finanțarea externă a combustibililor fosili până în 2022 – un semnal semnificativ pentru piețe care a fost inițiat de BEI și Regatul Unit, susținut ulterior de SUA, Canada, Italia, Germania, Franța, Spania, Țările de Jos, Danemarca. , Suedia, Finlanda, Belgia, Irlanda și Slovenia,
  • Un grup de țări fruntașe a format Beyond Oil & Gas Alliance (BOGA) pentru a lua măsuri semnificative în a reduce treptat producția de combustibili fosili – condusă de Danemarca și Costa Rica.
  • Angajamentele privind vehiculele electrice duc la 31% din vânzările globale de mașini; acestea vor fi acum dublate și de datele de eliminare treptată a mașinilor cu motor cu ardere internă.

 

3) Priorități cheie pentru conducerea UE în 2022

UE are o oportunitate esențială de a colabora cu SUA și Marea Britanie pentru a reproduce acordul cu Africa de Sud pe cărbune. Într-un prim acord de acest gen, SUA, Regatul Unit și UE susțin într-adevăr eforturile de a închide minele de cărbune și de a promova energia regenerabilă și mobilitatea electrică, arătând solidaritate concretă dincolo de cifrele principale de finanțare. Crearea de scheme similare în India, Indonezia, Vietnam și alte țări va contribui la accelerarea acțiunii climatice și va oferi încredere că solidaritatea poate avea loc în continuare.

În ceea ce privește prioritățile pentru țările în curs de dezvoltare, UE s-a oferit deja să sprijine Egiptul în organizarea COP27. Summitul G7 din Germania, viitoarea președinție franceză a Consiliului UE și al șaselea summit Uniunea Africană-Uniunea Europeană (AU-EU) din 2022 sunt oportunități bune de a promova relațiile UE-Africa și de a construi o încredere mai puternică între statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Oferirea de sprijin tehnologic, financiar și de capital suficient țărilor în curs de dezvoltare, în special în Africa, în perioada premergătoare COP27, va ajuta la menținerea lumii în limite mai scăzute și mai sigure de încălzire globală.

 

Un gând

La o privire fugară peste documentele care i-au urmat, pot clama că la Glasgow COP26 a avut un succes moderat. Presa anunța „flopul negocierilor” la mijlocul summitului, iar unii activiști condamnau ante-tempo la faliment întreaga întreprindere a UNFCCC la Glasgow. A fost excesiv, angajamentele din prima jumătate a COP26 nici nu erau chiar atât de groaznice – urmând o traiectorie de încălzire de 1,8 centigrade. Iar progresele pe finanțarea climatică sunt chiar notabile. Alte puncte din program sunt chiar departe de a fi tragice: termene comune, transparență, adaptare.

Astăzi vom citi despre critici, eșecuri, dezastre. Acesta este rezultatul pe care îl dorim? Nu. Dar de vină nu este negocierea în sine, ci statele care nu și-au crescut încă ambiția climatică. COP-ul nu este un medicament care rezolvă totul, ci o schelă foarte complicată pe care în fiecare zi se adaugă o cărămidă pentru o nouă casă comună. Depinde de noi (și de țările noastre) dacă alegem să fim constructori, comentatori de salon sau spărgători de semințe. La Glasgow au fost mulți constructori, dar oh! și demolatori. Lobby-ul combustibililor fosili a dominat în numărul reprezentanților non-statali. Oricum, procesul continuă, deși, parafrazându-l pe Marin Preda, timpul nu mai are răbdare.