În discuțiile recente de la nivelul Uniunii Europene a reapărut ideea redeschiderii unor acte legislative adoptate de curând, sub umbrela „simplificării”, inclusiv prin pachete de tip omnibus. În acest context, a fost menționat și Regulamentul UE privind emisiile de metan din sectorul energetic, un instrument gândit pentru a obține reduceri rapide ale unui poluant climatic cu efect puternic pe termen scurt.

Problema principală nu este că legislația nu poate fi îmbunătățită tehnic. Problema ține de moment și metodă. Redeschiderea unui regulament recent adoptat, înainte ca implementarea să fie matură, riscă să creeze instabilitate, întârzieri și o renegociere care poate reduce ambiția inițială. În loc să concentreze efortul pe aplicare, discuția se mută înapoi la „ce păstrăm” și „ce tăiem”.

Metanul contează aici nu ca un detaliu tehnic, ci ca o realitate fizică. Reducerea lui este una dintre puținele intervenții care pot încetini încălzirea globală într-un orizont de timp relativ scurt. De aceea, predictibilitatea cadrului de reglementare e importantă nu doar pentru autorități, ci și pentru companiile care trebuie să investească în monitorizare, reparații și modernizări.

Importurile sunt o miză care nu ar trebui diluată

Un element definitoriu al Regulamentului este că nu se uită doar la ce se întâmplă în interiorul UE. El introduce cerințe și pentru importurile de combustibili fosili, ceea ce e esențial într-o Uniune care importă majoritatea petrolului și gazelor pe care le consumă. Dacă această componentă ar fi slăbită, capacitatea UE de a reduce emisiile asociate propriului consum ar rămâne limitată, iar efortul s-ar aplica doar unei părți mai mici din lanțul real al emisiilor.

Componenta de import are și o miză globală. Folosirea puterii de piață a UE poate ridica standardele de monitorizare și reducere a metanului și în afara granițelor sale. O analiză Rystad Energy indică faptul că un standard de performanță pentru importuri ar putea conduce la evitarea a cel puțin 1,9 milioane tone de metan anual până în 2030 și la peste 11 milioane tone cumulat până în 2031, la nivel global, în segmentul de petrol și gaze destinate pieței UE.

„Implementarea e dificilă” nu înseamnă că legea trebuie rescrisă

O parte din argumentele pentru „simplificare” pornesc de la dificultăți reale legate de termene, situații tehnice speciale (de exemplu, infrastructură veche sau componente subacvatice) și capacitate administrativă inegală între state.

Aici merită făcută o distincție clară, anume că Regulamentul are deja mecanisme de flexibilitate pentru situații excepționale și, la fel de important, permite ca multe detalii tehnice să fie clarificate prin ghiduri și acte de punere în aplicare. Asta include, de pildă, formatele de raportare, pragurile și metodologiile. Este, de fapt, o abordare standard în politicile europene. Cadrul și obiectivele rămân stabile, iar partea tehnică se calibrează pe parcurs, pe baza experienței din implementare.

Din perspectiva publică, această abordare are un avantaj major. Ea păstrează stabilitatea legislativă și reduce riscul ca „simplificarea” să devină, în realitate, o dezbatere despre slăbirea obligațiilor.

Foto: Mihai Stoica

România oferă un exemplu clar pentru utilitatea aplicării

Beneficiile implementării pot fi mari pentru țara noastră, iar unele dintre cele mai relevante surse nu sunt cele despre care se vorbește cel mai des. Minele de cărbune închise și abandonate reprezintă cea mai mare sursă fosilă de metan din România, cu aproximativ 194 kt CH₄/an, comparativ cu aproximativ 98 kt CH₄/an pentru întreg sectorul petrol și gaze. Aceste emisii au și un potențial semnificativ de reducere prin monitorizare și măsuri de control, inclusiv prin soluții moderne de MRV (monitorizare–raportare–verificare).

Asta înseamnă că discuția despre metan nu este doar despre conformare cu o obligație europeană. Este și despre prioritizarea inteligentă a surselor, cu rezultate concrete pentru economia locală, pentru climă și pentru calitatea aerului, dacă datele sunt colectate și utilizate corect.

Ce ar merita accelerat în următoarea perioadă

Dacă obiectivul este o implementare mai eficientă, direcțiile cu impact sunt mai degrabă administrative decât legislative. Asta înseamnă ghiduri clare, formate armonizate de raportare, consolidarea autorităților competente și un calendar de aplicare realist acolo unde există blocaje obiective, fără a schimba arhitectura Regulamentului.

În acest moment, cea mai utilă „simplificare” ar fi una de proces. Ar însemna mai multă claritate și capacitate de aplicare, în locul unei renegocieri a regulilor de bază.