Ministrul mediului este preocupat mai nou de sprijinirea cetățenilor vulnerabili. Această frază, în simplitatea ei, nu poate decât să ne dezvăluie un ministru luminat, umanist, preocupat de problemele sociale și de sănătate complexe ale unor comunități afectate de poluare, despăduriri, de pierderea biodiversității ori de urgența climatică generatoare de fenomene meteo extreme. Cu totul surprinzător, ministrul mediului consideră totuși că vulnerabilitatea pe care o invocă ar veni din inabilitatea multor români de a-și cumpăra o mașină nepoluantă.

Domnia sa crede și că Fondul Social European îi va ajuta pe cetățenii „vulnerabili” să își achiziționeze automobile într-un fel de tranziție justă către o mobilitate nepoluantă. Ministrul nu se referea la Fondul Social European propriu-zis pentru că acesta din urmă are ca obiectiv susținerea angajaților, a pieței muncii și a slujbelor la nivelul UE; nu are nimic de-a face cu mobilitatea.

Într-adevăr, Pactul Verde European și noile propuneri de îmbunătățire a acestuia, Fit for 55, presupun un fond social extins (Fondul Social Climatic) care, printre altele, poate ajuta cetățenii europeni și în a-și înverzi mobilitatea. Însă propunerea Comisiei este dur criticată de experți în sensul că un astfel de fond nu poate fi folosit în scopul achizițiilor de mașini cu combustibil fosil, nici măcar hibride sau hibride plug-in. În acest moment nu e clar cum va funcționa acest fond. Însă accesul la mobilitate verde nu înseamnă ca statul să „dea” bani pentru cumpărare de automobile – chiar și vehicule electrice – ci crearea de soluții inteligente precum mobilitatea ca serviciu, internet of things, leasing de EV sau tranzituri publice. Conceptul de mobilitate nu se reduce la soluția mioapă de a cumpăra mașini noi – aceasta nu e nici măcar intenția legiuitorului european.

Fondul va prelua 20% din veniturile Schemei Europene de Comercializare a Emisiilor (ETS) din clădiri și din transportul rutier și ETS și va funcționa din 2025 până în 2032. Se va baza, de asemenea, parțial, pe bani din bugetul UE, iar jumătate din bani vor proveni de la guvernele naționale. Banii vor fi acordați cetățenilor în funcție de impactul noului ETS asupra capacității lor de a-și încălzi casele și/sau de a se deplasa, în funcție de mijloacele lor de a cumpăra mașini cu emisii reduse sau sisteme de încălzire mai bune.

Pozițiile experților cu privire la acest fond sunt încă în expectativă, propunerea încă nu a intrat în Parlamentul European.  Până a ajunge în Consiliu, tranzacționarea emisiilor din transporturi și clădiri în noul ETS rămâne lucrul cel mai controversat din noul pachet al Comisiei.

Vulnerabili?

Înainte de orice, din perspectiva mediului, să lămurim totuși conceptul de cetățeni vulnerabili și în ce constă a lor vulnerabilitate.

Peste 25.000 de cetățeni ai României mor an de an din cauza poluării aerului, iar cifra asta e grosolan rotunjită în jos. Aceștia sunt, fatalmente, cetățenii cei mai vulnerabili.

Emisiile de noxe (oxizi de azot) de la automobilele diesel vechi de drumurile României cresc incidența cancerului pulmonar și a cancerului de vezică la un număr necunoscut de persoane vulnerabile.

Expunerea la particulele de monoxid de carbon, de la noxe și de la pulberile în suspensie generate de traficul auto afectează inima, plămânii și creierul copiilor, ducând la astm, alergii și funcționare cerebrală redusă. Acești copii sunt cetățeni vulnerabili. Traficul auto ne asigură că și viitorii cetățeni sunt vulnerabili încă din pântecul mamei; dacă mama trăiește în orașe poluate fătul va fi expus la tulburări cardio-respiratorii și la alergii.

Simplul fapt al locuirii în orașe precum București, Brașov sau Iași îi face pe cetățenii acestor localități mai vulnerabili, atât de vulnerabili încât traficul auto le scurtează viețile cu vreo doi ani pentru că limitele de poluare a aerului (recomandate de OMS) sunt depășite sistematic.

Guvernul, sursă de vulnerabilități

Dar există și alte tipuri de vulnerabilități; cetățenii devin mult mai vulnerabili din perspectivă socială sau a sănătății publice atunci când statul, care ar trebui sa îi apere și să îi prevină de efectele degradării mediului înconjurător, derapează către politici publice găunoase, populiste sau ignorante.

Dacă de ani de zile programul Rabla al guvernului (care acum are limita de 140 g/km de emisii de CO2 – în vreme ce limita europeană medie la flotele producătorilor este de 95 g/km) nu arată cetățenilor cu cât au scăzut emisiile ne arată că nu avem de-a face cu un proiect de mediu al ministerului mediului ci cu un program care ajută producătorii auto și importatorii să vândă mai ușor și mai multe mașini pe banii tuturor românilor, șoferi sau nu. Asta e o vulnerabilitate.

Atunci când, în materie de taxă de mediu la înmatriculare sau în alte forme, toți miniștrii mediului, de la primii ciraci ai lui Dragnea și până în prezent, evită cu o lașitate grețoasă să propună o taxă care să limiteze invazia de mașini diesel hiperpoluante la mâna a doua dinspre vest către noi invocând piața liberă, piața comună, sărăcia ori prea-progresismul politicilor europene, înseamnă că însuși guvernul e coautor al vulnerabilităților de mai sus. Din ianuarie 2017, orice tip de ecotaxă pentru mașini a fost ras. Consecința imediată a fost un influx de peste jumătate de milion de mașini la mâna a doua în doar un an de zile. Dintre acelea, 370.000 erau dieseluri, rable foarte poluante, după cum arăta un studiu făcut de 2Celsius și Transport & Environment. Devansaserăm și Polonia și Bulgaria.

Mobilitatea românilor a fost vulnerabilizată în ultimii 10-15 de ani nu de țintele climatice europene ci de subminarea căilor ferate, de furturile din autostrăzi, de șosele mereu gâtuite în ambuteiaje cu viteze medii de 10 km/h și din transformarea orașelor în masive parcări ilegale pentru rable poluante. Soluția pentru o mobilitate optimă și mai curată nu constă în a aștepta 2025 pentru a primi bani dintr-un fond social climatic salvator.

E tot o vulnerabilizare atunci când guvernul nu măsoară calitatea aerului și, culpabil, nu raportează ani de zile rezultatele la Agenția Europeană de Mediu. Iar când ONG-uri de mediu au preluat inițiativa și au instalat senzori de analiză a calității aerului, reacțiile guvernelor anterioare erau la un nivel de Lukașenko.

Același guvernământ își vulnerabilizează cetățenii atunci când, după mai bine de un deceniu, eșuează în a rezolva problema poluării aerului în cadrul unei proceduri de infringement care la rându-i a depășit o decadă. Sumele pe care contribuabilii le vor plăti într-o eventuală condamnare a statului român la Curtea Europeană de Justiție sunt o vulnerabilizare nemijlocită a bugetului de stat.

Poate cea mai serioasă vulnerabilizare care îi incumbă ministrului mediului este aceea de a ignora vocile cetățenilor și de a disprețui societatea civilă. Aceștia nu doresc decât să determine guvernul să își înverzească politicile, să aducă un dram de participare publică la practicile opace ale executivului ori să contribuie cu studii și know-how dinspre rețelele europene specializate. Iar a-i eluda înseamnă a vulnerabiliza democrația.