Poluarea aerului ar crește riscul de infectare cu Coronavirus

Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Societatea Italiană de Medicină a Mediului (SIMA) împreună cu universitățile din Bari și Bologna, care au examinat datele publicate pe site-urile agențiilor regionale pentru protecția mediului, coroborându-le cu cazurile de contagiune raportate de Protecția Civilă.

Pulberile în suspensie (PM10 și PM2,5) acționează ca vectori pentru Coronavirus. Acesta ar putea fi motivul pentru care virusul a călătorit mai rapid în Câmpia Padană, zona de șes cel mai mult afectată de pe teritoriul Italiei. Studiul constă într-o analiză complexă de date.

Teza este susținută de un grup de cercetători care au examinat datele publicate pe site-urile ARPA, agențiile regionale pentru protecția mediului, comparându-le cu cazurile oficiale de contagiune raportate pe site-ul Protecției Civile. De asemenea, calitativ, au fost revizuite diverse cercetări științifice care descriu rolul particulelor atmosferice ca „purtător”, adică un vector de transport și difuzie pentru mulți contaminanți chimici și biologici, inclusiv viruși.

În plus, particulele atmosferice constituie un substrat care poate permite virusului să rămână în aer în condiții vitale pentru o anumită perioadă de timp, câteva ore sau chiar zile.

În detaliu

Cercetătorii Societății SIMA, au examinat datele publicate pe site-urile agențiilor regionale pentru protecția mediului – referitoare la toate unitățile de detectare active pe teritoriul național, înregistrând numărul de episoade cu depășirea limitelor legale europene pentru PM10 (50 micrograme/ m3 de concentrație medie zilnică) în provinciile italiene. În paralel, au fost analizate cazurile de contagiune COVID-19 raportate pe site-ul Protecției Civile. Analiza a relevat o relație între depășirile limitelor legale ale concentrațiilor de PM10 înregistrate în perioada cuprinsă între 10 și 29 februarie și numărul de cazuri infectate cu COVID-19 actualizate până la 3 martie (luând în considerare o întârziere intermediară referitoare la intervalul 10-29 februarie de 14 zile, aproximativ egal cu timpul de incubație a virusului până la identificarea infecției contractate).

În Câmpia Padului, au fost observate curbele de expansiune ale infecției care au prezentat accelerații anormale. Ele au coincis la un interval de 2 săptămâni, cu cele mai mari concentrații de particule atmosferice, care au exercitat o acțiune de impuls, adică accelerarea contaminării și o răspândire virulentă a epidemiei.

„Concentrațiile mari de praf înregistrate în Valea Padului în februarie, subliniază profesorul Leonardo Setti de la Universitatea din Bologna pentru cotidianul la Repubblica, au produs o accelerare în răspândirea Covid-19. Efectul este cel mai evident în acele provincii în care au apărut primele focare”. Așadar, poate exista o legătură între particulele fine și răspândirea virusului. „Pulberile transportă virusul. Ele acționează ca purtători. Cu cât există mai multe, cu atât sunt create mai multe autostrăzi pentru contagiune. Astfel, este necesar să se reducă la minimum emisiile, în speranța unei meteorologii favorabile „, spune biologul Gianluigi de Gennaro, de la Universitatea din Bari pentru același cotidian.

Așadar, virușii se „atașează” (ca într-un proces de coagulare) de particulele atmosferice. Ele sunt capabile să rămână în atmosferă ore, zile sau chiar săptămâni și pot fi răspândite și transportate la distanțe semnificative.

„În așteptarea consolidării dovezilor în favoarea acestei ipoteze prezentate în position paper – adaugă profesorul Alessandro Miani, președintele SIMA – în orice caz, concentrația de praf fină ar putea fi considerată un posibil indicator indirect sau „marker” al virulenței epidemiei de Covid-19.

Mai mult, pe baza rezultatelor studiului curent, distanța actuală considerată sigură poate să nu fie suficientă, mai ales când concentrațiile de particule atmosferice sunt mari”.

Date despre alte infecții

Relația dintre concentrațiile de particule atmosferice și răspândirea virusurilor au fost deja cercetate înainte de Covid-19. De exemplu, în 2010, s-a văzut că gripa aviară poate fi răspândită pe distanțe lungi prin furtunile de praf din Asia care au transportat virusul. Cercetătorii au arătat că există o corelație exponențială între cantitatea de cazuri de infecție și concentrațiile de particule fine.

În 2016, s-a observat o relație între răspândirea ortopneumovirusului syncytial (cauzator de infecții respiratorii) și concentrațiile de particule. Acest virus provoacă pneumonie la copii și este transportat prin particule adânc în plămâni. Rata de răspândire a infecției este legată de concentrația de PM10 și PM2,5.

În sfârșit, anul acesta s-a remarcat că unul dintre factorii majori ai răspândirii zilnice a virusului rujeolic în Lanzhou (China) a fost nivelul de poluare a aerului cu particule în suspensie.