Astăzi celebrăm Ziua Carpaților. În contextul formării noii Comisii Europene, dorim să atragem atenția politicienilor și birocraților de la Bruxelles că munții nu sunt doar un suport pentru pârtii de schi, ci locuința unor comunități vibrante, dar adesea neglijate.
Noi, societatea civilă pe scena europeană, ne propunem să informăm despre formele și relevanța politicilor montane și să subliniem că interesele acestor zone ar fi mai bine protejate dacă ar exista o reprezentare organizată a comunităților montane la Bruxelles. Avem „zone periferice” și „comunități de coastă”, dar nu există „comunități montane” în „taxonomia” europeană.
Deși nu există o politică cuprinzătoare și integrată pentru zonele montane la nivelul UE și niciun serviciu specific care să se ocupe de acestea în cadrul Comisiei Europene, aceasta nu înseamnă că Uniunea nu este activă în domenii care, direct sau indirect, afectează aceste regiuni.
Astfel, rezultatele inițiativelor UE pentru zonele montane sunt adesea rezultatul unor procese decizionale complexe, la care ar fi important, dar dificil, să participăm.
Un nou instrument al strategiilor macro-regionale ale UE este în sfârșit abordat, cu referire la cel dedicat regiunilor alpine (EUSALP), dezvoltat din 2015, în ciuda existenței Convenției Alpine, deja o strategie internațională menită să gestioneze preocupările comune din regiunile alpine. Același scenariu se aplică și pentru macroregiunea carpatică (în formare) și Convenția Carpatică – tratatul internațional.
Dacă interesele zonelor montane vor beneficia de pe urma viitoarelor strategii macroregionale, care includ o zonă mai vastă decât arcul alpin, va depinde și de modul în care aceste interese vor fi reprezentate.
Noi, societatea civilă, suntem un jucător esențial în această inițiativă. Există multe provocări și „resurse” în legătură cu regiunile înalte ale Europei: de la conservarea naturii și a resurselor, la schimbările climatice, peisaj și economia dependentă de anumite sectoare cheie, până la dinamica demografică.
UE este activă în domenii care pot avea legătură directă sau indirectă cu aceste probleme. Dacă zonele montane ar avea o reprezentare organizată, cu opinie publică răspândită și ONG-uri active pe întreg teritoriul montan, posibilitatea ca inițiativele UE să fie favorabile acestor regiuni ar crește. Munții din UE nu sunt mai puțin importanți, depinde de noi, și de aceea trebuie să ne organizăm și să contribuim la definirea politicilor montane.
Până în prezent, cluburile alpine din aproape toate țările europene, dintre care unele au milioane de membri, au reușit să își creeze o structură minimă de coordonare la nivel continental, depășind viziunea națională care prevalează în astfel de asociații. Astăzi suntem organizați în cluburi alpine și privim dincolo de granițe – un bun exemplu este Asociația Alpiniștilor Europeni (EUMA), care reunește aproape toate cluburile alpine din Europa – 3 milioane de membri cotizanți.
Strategiile macroregionale
În trecutul recent, participarea redusă a societății civile nu a trecut neobservată în procesul de consultare și a dus la nașterea EUSALP – macrostrategia alpină a UE. Este principalul motiv pentru care ar trebui să ne implicăm acum în configurarea unei macrostrategii pentru Carpați – o inițiativă a regiunilor carpatice din Polonia, promovată la Comitetul Regiunilor.
Deși este un fapt acceptat că munții nu joacă un rol central în arhitectura politicilor UE, există totuși multe inițiative, acte legislative și decizii individuale care pot avea o importanță mai mare sau mai mică pentru interesele celor care trăiesc și lucrează în zonele montane. Aceste interese nu sunt, în prezent, suficient reprezentate, iar acest lucru se traduce într-o slabă considerare a munților în politica UE.
Cererea noastră
Faptul că nu există o politică organică, cuprinzătoare și intersectorială a UE în favoarea munților nu este surprinzător. Instituțiile UE sunt destul de „departe” de munți. Nu există un serviciu în cadrul Comisiei Europene dedicat munților, spre deosebire de administrațiile naționale sau regionale ale unor state membre. Dar acest lucru nu înseamnă că UE nu s-a ocupat sau nu se ocupă de munți prin politicile sale sectoriale și decizii specifice, și mai ales că nu ar putea să o facă mai intens în viitor.
Problema nu este una teoretică și a fost deja discutată la nivel politic. În raportul de inițiativă aprobat la 19 iunie 2008 „Pentru un document verde privind politica montană a Uniunii Europene”, Comitetul Regiunilor, un organism consultativ cu o anumită importanță politică, în special în chestiuni ce privesc teritoriul, a invitat Parlamentul European și Consiliul să atribuie, în audierile preliminare pentru numirea comisarilor europeni, competențele privind munții unui singur comisar, care, pe lângă exercitarea altor competențe, să coordoneze acțiunile colegiului în acest domeniu teritorial transversal și, în plus, să prezinte propuneri în cadrul unui Document Verde privind viitorul politicilor europene în favoarea lanțurilor montane.
Aceasta ar fi premisa unei strategii integrate și a unui parteneriat european pentru lanțurile montane, condus de Comisie, statele membre și autoritățile regionale și locale, susținute de actori socio-economici și de mediu, inclusiv prin implicarea asociațiilor naționale și europene care reprezintă entitățile teritoriale montane. Societatea civilă este esențială.