Trenurile transfrontaliere nu mai sunt ansamblul de vagoane trase de un motor, ci un sistem complex și integrat care nu poate fi schimbat la frontieră. Având în vedere costuri mai mari și tehnologie mai sofisticată, lipsa trenurilor internaționale în UE trebuie rezolvată prin investiții strategice, împrumuturi preferențiale și chiar prin crearea unui pool de stocuri european.

De ce este important?
Fără trenuri adecvate și moderne, nu există legături internaționale de tren!

Care este provocarea?
Lipsa materialului rulant este un obstacol major pentru dezvoltarea de noi linii.
Fiecare stat membru al UE are propriul său sistem de semnalizare, sistem de siguranță, sistem electric etc. Armonizarea este în curs de desfășurare, durează decenii. O astfel de realitate se traduce prin faptul că un tren german nu poate fi utilizat pur și simplu în rețeaua franceză sau poloneză; aceste trenuri trebuie să fie echipate cu fiecare sistem specific.
O astfel de dezvoltare crește costurile pentru trenurile de mare viteză cu aproximativ 40%. Noii intrați pe piața feroviară sau start-up-urile au rareori capitalul necesar pentru a comanda o nouă flotă interoperabilă. Chiar și marii jucători consacrați se gândesc de două ori înainte de a cumpăra un set de tren atât de scump, care poate fi folosit doar pe o anumită combinație de țară și nu are flexibilitate în altă parte.
Cu câteva decenii în urmă lucrurile erau mai simple. Majoritatea trenurilor erau încă compuse dintr-o locomotivă sau motor (care putea fi schimbat cu ușurință la graniță) și vagoane; astăzi majoritatea trenurilor electrice sunt unități multiple în care locomotiva este integrată în tren în sine ca un sistem complex și nu poate fi schimbată pur și simplu la graniță.
Uneori, însă, operatorii aleg să folosească „vechiul sistem”, mai ales în cazul trenurilor de noapte. Aici se află o altă problemă: materialul rulant al transportatorilor de dormit este epuizat din cauza anilor de subinvestiții și degradări, în timp ce operatorii feroviari actuali nu au comandat flote noi. Chiar și acolo unde sunt disponibile materiale second-hand, operatorii actuali sunt, în general, reticenți în a-l achiziționa. Noii intrați, de obicei, nu au suficiente fonduri pentru a comanda ei înșiși o întreagă nouă flotă, iar industria feroviară este reticentă în a prelua comenzi pentru doar câteva unități.
Companiile de leasing, pe de altă parte, nu intră pe piața transfrontalieră, deoarece materialul rulant interoperabil trebuie în prezent adaptat la secțiunea de cale specifică: dacă un operator dă faliment, materialul rulant nu poate fi închiriat cu ușurință pentru alte secțiuni de rețea.

Care ar putea fi soluția?
UE poate oferi împrumuturi verzi la rate ale dobânzii preferențiale prin intermediul Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru operatorii naționali, precum și pentru noii intrați;
Stimularea achiziției de trenuri cu sisteme pentru două sau trei țări;
UE (sau guvernele statelor membre împreună) își creează propriul grup de material rulant. Pentru operațiuni regionale și unele naționale, materialul rulant este uneori deținut și închiriat de guvernul regional/național (autoritatea contractantă) sau de o companie deținută de guvern.

La ce procese politice viitoare să fiți atenți?

Consiliul European a recunoscut în 2021 că sunt necesare investiții în material rulant și că finanțarea ar putea fi susținută prin garanții UE.

Comisia Europeană analizează modul în care BEI ar putea ajuta la rezolvarea problemei.

Trenurile transfrontaliere trebuie incluse în Planurile Naționale din cadrul Facilității de Redresare și Reziliență.