În lumea refrigeranților, indicatorul care a condus totul a fost GWP, potențialul de încălzire globală. Așa au ajuns hidrofluoroolefinele (HFO-urile) să fie promovate ca soluții „de generație nouă”, pentru că au GWP mult mai mic decât hidrofluorocarburile (HFC-uri). În 2025, însă, conversația începe să se schimbe într-un mod care merită urmărit atent și de România.

HFO-urile precum HFO‑1234yf, promovate ca alternative cu GWP foarte mic, se transformă în atmosferă în acid triflouroacetic (TFA), un compus extrem de persistent şi mobil, care se acumulează în ape de suprafață; odată ajuns în mediu nu se degradează ușor și se poate răspândi pe distanțe mari, inclusiv în resurse de apă potabilă.

Autoritățile germane (BfR/UBA) spun explicit că TFA a fost detectat de ani buni în apele din Germania, că tendința este în creștere, și că provine din mai multe surse – inclusiv ca produs de degradare din pesticide și din anumiți agenți frigorifici fluorurați (de tip R1234yf).

BfR notează că, la concentrații suficient de mari, TFA poate provoca arsuri severe ale pielii, leziuni oculare și efecte nocive la inhalare, iar instituția îl evaluează ca având potențial de toxicitate reproductivă (în propuneri de clasificare). În același timp, BfR subliniază foarte clar că efectele observate în studii pe animale apar la concentrații mult mai mari decât cele măsurate de regulă în mediu și că, în prezent, nu sunt așteptate efecte adverse asupra sănătății din consumul de apă sau alimente contaminate cu TFA la nivelurile cunoscute.

Deși nivelurile actuale de TFA detectate în natură sunt foarte mici, cu mult sub praguri toxice, există incertitudini privind efectele pe termen lung. Acest lucru înseamnă că politica publică nu trebuie să privească cu naivitate „soluțiile cu GWP mic”. Guvernul și instituțiile europene evaluează în prezent reglementări suplimentare şi monitorizează concentrațiile de TFA. O eventuală măsură ar fi limitarea utilizării anumitor HFO sau creșterea cercetării pentru alternative cu subproduse mai benigne (ex. soluții ne-fluorurate sau electronice).

Comisia Europeană a anunțat lansarea unei inițiative de monitorizare a PFAS – substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate, supranumite ”poluanți eterni”, un semnal că familia substanțelor persistente devine o prioritate de politici publice. În paralel, agenții naționale din state membre împing și trebuie să împingă discuția despre TFA.