Este deja un loc comun a vorbi despre impactul pozitiv asupra sănătății mintale al timpului petrecut în natură. E un domeniu a cărui bază de cercetare și aplicații se dezvoltă în prezent în multe cercetări. Aici însă ne interesează și relevanța cercetării pentru adulții și copiii pe spectrul autist in intersecție cu politicile locale de mediu ce privesc traficul rutier, poluarea aerului, zgomotul ambiental, spațiile verzi și alte subiecte ale ecologiei urbane. 2Celsius își propune să coreleze programe precum cele care se referă la Zone cu Emisii Reduse (LEZ), la reducerea traficului auto, la măsurarea emisiilor ori nivelului de zgomot ambiental, la structura și biologia vegetației urbane cu imperativul integrării active a persoanelor neurodiverse în viața comunităților. 2Celsius va ajuta la crearea de politici publice în lumina celor de mai sus și la monitorizarea soluțiilor ecologice, urbanistice, educaționale de reducere a stimulilor senzoriali pentru persoanele cu autism.
2Celsius este dedicată incluziunii sociale din perspectivă politico-ecologistă, proiectele organizației ating probleme de discriminare de rasă – justiție de mediu, probleme legate de accesul la serviciile publice din zonele izolate, probleme legate acceptarea și afirmarea identităților de gen, de rasă, ori a identităților neurodivergente.
Beneficiile expunerii la natură
O lucrare din 2022 a examinat beneficiile și avertismentele privind expunerea la natură pentru copiii autiști[1]. Beneficiile au inclus rezultate îmbunătățite în ceea ce privește inputul motor-senzorial, reglarea emoțională în contextul restaurării și beneficiile incluziunii sociale. Acestea sunt susținute de cercetări mai ample care arată că contactul cu natura crește pro-socialitatea[2]. Barierele au inclus provocările prezentate de accesarea mediilor comunitare care pot fi supra-stimulante pentru unii copii și comportamentele îngrijorătoare (Behaviours of Concern – BoC) sub forma unui comportament non-pro-social din cauza proximității mai mari față de ceilalți, orice BoC legat de fobii specifice și zgomote neașteptate din cauza situării în spațiu public și bombardamentului senzorial. Există și îngrijorări legate de pericolele de împiedicare și cădere din cauza deficitelor funcției proprioceptive (de echilibru și situare în spațiu) sau senzoriale-motorii.
Aplicații la locul de muncă
Un studiu recent a examinat acest aspect mai în profunzime, din perspectiva designului și coeziunii locului de muncă, cu scopul de a asigura incluziunea adulților care intră pe piața muncii și care au ori sunt în curs de a primi un diagnostic de autism. Cercetarea face recomandări în diverse contexte – cum ar fi școli, universități și centre rezidențiale – dar este și incluzivă și holistică în luarea în considerare a impactului problemelor senzoriale asupra recomandărilor formulate.
Printre exemplele studiate s-a numărat prezența vegetației ca aspect benefic al designului, cu mențiunea că plantele nu ar trebui să fie parfumate ori cu mirosuri tari pentru a preveni o experiență neplăcută. Concluzia este că vegetația naturală poate fi o modalitate utilă de a separa mediile distincte.
Acest lucru oferă o lumină necesară asupra rolului specific pe care verdele și natura îl pot juca în promovarea bunăstării persoanelor autiste. Aceasta se corelează cu impactul pozitiv deja bine documentat asupra expresiilor emoționale și fiziologice ale stresului și stării de rău mintal prin reducerea tensiunii arteriale, a nivelului de cortizon, creșterea emoțiilor pozitive și a sentimentelor prosociale.
Pe măsură ce interesul pentru intersecționalitatea dintre preocupările ecologice și sănătatea (și bunăstarea) oamenilor se dezvoltă, acest lucru se reflectă și în diversificarea și susținerea grupurilor neurodivergente, inclusiv a persoanelor autiste.
Medii accesibile în ecologia urbană
Multe persoane autiste au diferențe senzoriale, ceea ce înseamnă că pot experimenta o supra- sau o sub-sensibilitate la diferiți stimuli senzoriali (de exemplu, lumină, mirosuri sau zgomot).
De multe ori hipersensibilitatea poate fi un lucru pozitiv, persoanele cu autism pot avea o ureche muzicală excelentă, pot fi instrumentiști desăvârșiți sau pot avea o memorie și o capacitate de analiză vizuală excelente. De multe ori, însă, hipersensibilitatea poate provoca și suferință sau disconfort.
Exemple de cauze care pot cauza supraîncărcări sau blocaje senzoriale sunt:
- lumini puternice,
- zgomot excesiv,
- mirosuri,
- mulțimi,
- cozi,
- medii prea calde sau reci.
Ecologia urbană
Traficul rutier în special în orașe mari precum București sau Cluj Napoca creează nu doar imensele probleme legate de poluarea aerului, dar și altele precum hipersensibilitate olfactivă. Persoanele autiste au adesea un simț al mirosului accentuat (hipersensibilitate olfactivă), ceea ce face ca mirosurile obișnuite, de zi cu zi, să fie intense, copleșitoare sau dureroase. Mirosurile puternice precum benzina, gazele de eșapament sau fumul pot provoca simptome fizice la persoanele autiste, inclusiv dureri de cap, greață și disconfort sever.
Însă expunerea la mirosuri copleșitoare, precum cele din trafic, poate duce la supraîncărcare senzorială, declanșând crize nervoase (tantrumuri), blocaje sau comportamente extreme de evitare.
Persoanele cu autism procesează inputul senzorial diferit. Ele sunt adesea incapabile să filtreze mirosurile sau sunetele de fundal pe care persoanele neurotipice le-ar putea ignora. Multe persoane autiste vor evita situațiile de zi cu zi din cauza sensibilităților lor senzoriale. Se pot face ajustări simple pentru a face mediile mai prietenoase cu autismul.
Automobilele și camionetele vechi, precum cele importate la mâna a doua, au, în mod evident emisii crescute de monoxid de carbon, pulberi în suspensie, noxe în exces (în cazul dieselurilor), compuși organici volatili, toate cu un impact olfactiv considerabil. Poluarea fonică[3] este și ea mai ridicată în cazul unui parc auto învechit; evident, se adaugă și cultura precară a șoferilor care abuzează de claxoane. Acestea sunt cauze directe de afectare și creare de hipersensibilități senzoriale pentru persoanele neurodivergente. Cadrul legislativ există deja în România, aplicarea lui ține doar de timp și oportunitate.[4]
Dacă în spațiile închise se pot găsi soluții individuale adaptate fiecărei persoane, afară, în locurile publice deschise, avem de-a face cu un infern senzorial. Cauzele și mijloacele de reducere ai acestor factori sunt exact cele legate de reducerea emisiilor din transport și industrie și de ameliorare a traficului auto în orașe.
Hipersensibilitățile olfactive ori auditive ale persoanelor cu autism sunt reali indicatori ai gradului de poluare (cu gaze de eșapament ori poluare fonică) pe care orașele noastre le încearcă. Dacă ai noștri concetățeni de multe ori par impasibili la măsurătorile care arată depășiri enorme ale limitelor de noxe sau particule în suspensie, persoanele neurodivergente, prin reacțiile extreme la hiperstimularea oflactivă sunt niște veritabili „agenți” de control a aerului urban.
Zonele cu emisii reduse pe care 2Celsius le propune deja un deceniu, dar și reducerea drastică a traficului rutier urban duc inevitabil și spre diminuarea deranjamentelor olfactive și fonice din oraș. Spațiul urban trebuie să fie incluziv, măsurile legate de integrarea persoanelor cu autism în societate presupun orașe adaptate tuturor. Soluțiile nu pot fi mereu individuale adică persoana cu autism să fie mereu în situații în care să evite viața de pe străzile orașului agitat și nervos. Mediile accesibile pentru neurodivergenți nu trebuie să fie medii complet izolate.
Deși zonele cu emisii reduse (LEZ) conform legii românești – ZNSE (Zone cu Nivel Scăzut de Emisii)[5] – îmbunătățesc calitatea aerului, promovarea unei incluziuni reale pentru persoanele cu autism necesită ajustări suplimentare ale mediului construit:
- Considerații senzoriale – persoanele autiste experimentează adesea sensibilități senzoriale la stimuli de mediu precum poluarea, zgomotul și gazele de eșapament.
- Crearea de spații sigure – incluziunea implică proiectarea zonelor urbane cu zgomote puternice reduse și trafic haotic, permițând medii mai calme.
- Planificare urbană accesibilă – sugestiile pentru o mai bună incluziune includ crearea de „zone de tranziție” și asigurarea de spații liniștite dedicate în orașe, mai degrabă decât concentrarea doar pe reducerea poluării.
- Spații verzi – creșterea numărului de spații verzi urbane – adesea o caracteristică a orașelor mai curate – poate avea impact pozitiv asupra sănătății mintale a persoanelor cu autism.
Mediile accesibile*
În lipsa politicilor publice locale legate de ameliorare a traficului și reducere a emisiilor, există soluțiile (individuale). Evitarea spațiilor poluate și zgomotoase e prima. Dacă o persoană este sensibilă la mirosuri ori zgomote, se recomandă evitarea locurilor unde acestea sunt frecvente, cum ar fi drumurile aglomerate. Un instrument util ar fi chiar aplicația mobilă în timp real privind calitatea aerului – de cele mai multe ori nivelurile ridicate de emisii sunt corelate cu traficul auto (vezi AerLive la București).
Utilizarea purificatoarelor de aer sau a filtrelor acasă, ținerea geamurilor închise în timpul conducerii autovehiculului sau în zonele cu trafic intens pot reduce expunerea.
Comunicarea și sprijinul pentru cei mai mici sunt esențiale. Poveștile sociale pot ajuta persoanele să gestioneze anxietatea și stresul cauzate de mirosurile neplăcute.
În cazurile în care expunerea este inevitabilă, ca măsuri de protecție, unele persoane pot beneficia de purtarea măștilor pentru a minimiza intensitatea mirosului.
Pentru spații tot mai diverse, există multe modalități prin care se poate adapta mediul pentru a minimiza riscul de supraîncărcare senzorială. Iată o listă cu ajustări pentru instituții publice și pentru companii private:
Lumini puternice
Reduceți luminozitatea luminilor din clădire, fie prin diminuarea intensității luminoase, fie prin stingerea luminilor ori de câte ori este posibil – acest lucru se poate întâmpla într-o anumită zonă, dacă acest lucru nu este fezabil pentru întreaga clădire.
Puneți la dispoziția clienților instrumente senzoriale, cum ar fi ochelari de soare.
Zgomot
Reduceți volumul muzicii de fundal, fie în întreaga incintă, fie într-o zonă specifică, clar semnalizată. De asemenea, puteți semnaliza dacă o zonă este susceptibilă de a fi deosebit de zgomotoasă la o altă oră. Oferiți alternative la uscătoarele de mâini zgomotoase din zonele de toaletă, cum ar fi prosoape de hârtie. Puneți la dispoziția clienților căști sau apărători de urechi, potrivite atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Aglomerație și cozi
Informați clienții autiști, de exemplu, pe site-ul web, care sunt orele care tind să fie mai liniștite și care sunt mai aglomerate. În perioadele aglomerate, dacă este posibil, permiteți clienților să intre în locația dumneavoastră în afara orelor obișnuite de funcționare, deschizând mai devreme sau mai târziu în timpul zilei.
Dacă este cazul, utilizați un sistem rapid pentru clienții autiști, astfel încât aceștia să poată evita cozile și aglomerațiile mari care pot cauza anxietate și supraîncărcare senzorială. Notă: multe muzee folosesc această măsură.
Temperatură
Evaluați modalitățile prin care monitorizați în prezent temperaturile și puteți adapta aceste temperaturi în toate clădirile dumneavoastră.
Hărți
Persoanele cu autism preferă adesea să se pregătească în avans înainte de a vizita mall-uri, supermarketuri, magazine, muzee și altele. Acest lucru le reduce nivelul de anxietate. Prezența hărților pe site-ul dumneavoastră web îi va ajuta pe oameni să se pregătească și să se familiarizeze înainte de călătorie.
Dacă este posibil, creați o hartă senzorială, indicând ce părți ale unei incinte sunt deosebit de luminoase sau zgomotoase. Dacă este cazul, oferiți rute alternative, cum ar fi „trasee liniștite” printr-o locație.
Pregătiți o poveste senzorială
O poveste senzorială poartă un vizitator într-o călătorie prin locația dumneavoastră folosind simțurile.
Desemnați un spațiu de liniște
Acordați un spațiu liniștit în cadrul companiei sau serviciului dumneavostră, departe de aglomerația principală, cu zgomot și iluminat reduse, unde o persoană autistă și însoțitorii acesteia s-ar putea retrage dacă mediul devine prea încărcat. Acest spațiu ar trebui, de asemenea, să fie clar semnalizat.
Astfel de spații liniștite ar putea include, de asemenea, scaune moi și jucării senzoriale, cum ar fi jucării anti-stres, mingi anti-stres și jocuri.
Ora autismului
Organizați o oră specială dedicată autismului într-o perioadă mai puțin aglomerată sau aceasta ar putea fi o sesiune mai liniștită doar pentru vizitatorii autiști, unde iluminatul este redus și zgomotul de fundal este redus. Acesta ar putea fi un eveniment lunar, cu deschidere cu o oră sau două mai târziu sau mai devreme decât de obicei.
Spectacole relaxante
Teatrele, cinematografele și alte locații care oferă divertisment live ar putea oferi spectacole sau proiecții specifice, adaptate persoanelor cu autism. Acestea ar putea include:
- Reducerea nivelului de sunet,
- Schimbarea iluminatului,
- Atitudine relaxată în ceea ce privește intrarea și ieșirea din sală,
- Zone liniștite, departe de zonele principale ale locației,
- Instruirea personalului și a distribuției pentru a ajuta persoanele autiste.
Fiecare persoană cu autism e unică, fiecare are nevoi și preferințe senzoriale individuale, dar există adaptări care se pot face și care vor ajuta mulți vizitatori autiști. Dacă instituțiile și businessurile private se pot adapta la clienții ori vizitatorii neurodiverși, autoritățile locale trebuie să se dedice în primă fază unor măsuri deja esențiale de ecologie urbană prin care în mod imediat și automat vor ajuta persoanele neurodiverse. Beneficiile vor fi pentru toată comunitatea: mai multă vegetație și spații verzi, trafic și emisii reduse, mai puține ambuteiaje, spațiu extins, zgomot redus, pe scurt, mai puțină încărcare senzorială, mai puțin stres.
Aspectele cheie ale protecției și sprijinului juridic la nivel local pentru persoane cu autism
Protecția juridică pentru persoanele cu autism la nivel local în UE este determinată în principal de cadre internaționale și la nivelul UE care obligă statele membre, autoritățile regionale și municipalitățile să asigure accesibilitatea, nediscriminarea și incluziunea. Deși UE nu are o „directivă a autismului” obligatorie, protecțiile sunt aplicate prin Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (UNCRPD) și prin legislația UE mai largă, cum ar fi Actul european privind accesibilitatea (EAA).
- Fundamente și principii juridice
Câteva precizări privind implementarea UNCRPD sunt necesare. Întrucât toate statele membre ale UE și UE însăși sunt semnatare, autoritățile locale sunt obligate să își alinieze politicile cu UNCRPD, care impune educația incluzivă (articolul 24), accesul la sănătate (articolul 25) și viața în comunitate (articolul 19). Un mediu urban sănătos cu cât mai puține cauze care să ducă la hiperexcitații senzoriale se impune.
Carta europeană a drepturilor persoanelor cu autism (1996) nu este lege. Deși nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, acest document a fost adoptat de Parlamentul European și este frecvent utilizat pentru a ghida legislația locală, națională și regională privind educația, locuințele și serviciile sociale.
În ce privește nediscriminarea, Directiva UE 2000/78/CE interzice discriminarea pe motive de dizabilitate în ocuparea forței de muncă și în formarea profesională, aplicabilă la nivel local.
- Acțiuni și implementare la nivel local
Autoritățile locale sunt responsabile pentru asigurarea accesibilității infrastructurii publice, a transportului și a serviciilor (biblioteci, parcuri, centre comunitare), în conformitate cu Legea europeană privind accesibilitatea și Directiva privind accesibilitatea web (2016/2102).
Cardul european pentru dizabilități e încă în fază incipientă. În prezent în curs de implementare, acest card ajută furnizorii locali de servicii să recunoască statutul de dizabilitate la nivel transfrontalier, permițând un acces mai ușor la condiții, beneficii sau servicii speciale, în special pentru dizabilități „invizibile”, cum ar fi autismul.
Sprijinul comunitar este esențial. Administrațiile locale sunt supuse unei presiuni tot mai mari pentru a se îndepărta de îngrijirea instituțională și a se îndrepta către o viață independentă. Aceasta implică finanțarea asistenților personali, a serviciilor locale de asistență și a mediilor educaționale personalizate. Măsurile de mediu și reducerea bombardamentului senzorial la nivel local ar reduce din presiunea bugetară locală și ar asigura mai multă autonomie a persoanelor cu autism.
La nivel de standarde de accesibilitate, autoritățile locale utilizează standarde europene (de exemplu, EN 301 549) pentru a se asigura că site-urile web publice, aplicațiile mobile și achizițiile publice satisfac nevoile cetățenilor neurodivergenți.
- Lacune și provocări în materie de protecție locală
Protecțiile legale pentru autism sunt departe de a fi uniforme în întreaga UE. Unele state membre au planuri naționale specifice privind autismul, în timp ce altele se bazează pe legi mai ample privind dizabilitățile, ceea ce duce la niveluri variate de sprijin, în special în zonele rurale sau mai puțin prospere. România nu are un plan național integrat privind persoanele cu autism.
Deși UNCRPD acoperă autismul, aceasta nu îl menționează explicit, ceea ce duce uneori la o lipsă de îngrijire specializată sau de sprijin specific pentru nevoile specifice autismului la nivel local.
Cercetările evidențiază faptul că persoanele autiste, în special femeile, se confruntă cu niveluri ridicate de excluziune socială, iar serviciile locale pot să nu abordeze întotdeauna aceste nevoi intersecționale, conform unei rezoluții a Parlamentului European din 2023.
