România se pregătește să primească peste 5 miliarde de euro prin Fondul Social pentru Climă (FSC), bani disponibili în perioada 2026–2032 pentru a sprijini gospodăriile vulnerabile și pentru a reduce sărăcia energetică. Este o oportunitate rară de a investi masiv în tehnologii de încălzire curate și accesibile. Însă întrebarea este: cum îi folosim?
De câțiva ani, Uniunea Europeană promovează pompele de căldură ca soluție-cheie pentru decarbonizarea clădirilor și reducerea emisiilor. Și pe bună dreptate: sunt eficiente, reduc dependența de gaz și oferă pe termen lung facturi mai mici la energie. Totuși, există un detaliu care poate face diferența dintre un succes climatic și o capcană costisitoare: agentul frigorific folosit în aceste pompe.
De ce contează agenții frigorifici
Raportul Pumping Up the Potential, publicat de Environmental Investigation Agency în martie 2025, arată că tranziția către pompe de căldură este esențială pentru decarbonizarea clădirilor și atingerea obiectivelor climatice europene și naționale. Totuși, impactul real al acestor tehnologii depinde în mare măsură de agenții frigorifici folosiți.
În prezent, majoritatea pompelor utilizează hidrofluorocarburi (HFC-uri), gaze cu un potențial de încălzire globală de sute sau chiar mii de ori mai mare decât CO₂. Instalarea acestor sisteme acum înseamnă blocarea emisiilor până în 2050, contrar obiectivului Uniunii Europene de a atinge neutralitatea climatică.
Soluția este accelerarea tranziției către pompe de căldură cu agenți naturali, precum propanul (R-290), CO₂ (R-744) sau amoniacul (R-717). Acestea nu doar că reduc suplimentar emisiile – cu aproximativ 10% comparativ cu pompele care folosesc HFC, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie – dar sunt și mai eficiente energetic.
Datele guvernului german arată că modelele pe propan sunt cu 6–7% mai performante decât cele cu gaze fluorurate, ceea ce se traduce în economii directe pentru consumatori. În plus, capacitatea lor de a funcționa la temperaturi mai ridicate ale apei le face ideale pentru modernizarea clădirilor existente, fără a necesita investiții suplimentare costisitoare în radiatoare sau sisteme de încălzire prin pardoseală.
Obstacole de depășit
Desigur, tranziția nu este simplă. Instalatorii specializați în agenți naturali sunt încă puțini, iar reglementările de siguranță și normele de construcție limitează în multe cazuri utilizarea propanului. Consumatorii nu primesc informații clare despre diferențele dintre tehnologii, iar campaniile de lobby ale industriei gazelor întrețin neîncrederea în pompe de căldură în general.
Dar toate aceste bariere pot fi depășite prin politici publice curajoase. Germania oferă un exemplu: guvernul acordă un bonus suplimentar de 5% pentru gospodăriile care aleg pompe de căldură cu agenți naturali și a anunțat că, din 2028, nu va mai finanța alt tip de pompe.
Ce ar trebui să facă România
Integrarea bonusurilor pentru agenți naturali în schemele de finanțare naționale, cum ar fi Casa Verde, ar fi un prim pas. Achizițiile publice verzi – de la școli și spitale până la clădiri administrative – ar putea crea un efect de exemplu pentru piață.
România are în față și o alegere strategică. Putem folosi banii din FSC pentru a sprijini exclusiv pompe de căldură cu agenți naturali, astfel încât investițiile să fie durabile și compatibile cu obiectivele climatice. Fondul Social pentru Climă este mai mult decât un mecanism de sprijin social; este un test de coerență a politicilor publice. România trebuie să decidă dacă va folosi aceste resurse pentru a construi un viitor energetic curat și sigur sau dacă va rămâne prinsă în tehnologii de tranziție care vor deveni rapid depășite.
