De la un punct respins de pe agendă la un paragraf în decizia finală: Antalya le-ar putea oferi munților primul lor cadru de lucru permanent în procesul climatic al ONU.

COP31 a început prost pentru țările muntoase. În prima zi, propunerea Nepalului, Bhutanului și Kârgâzstanului de a include „munții și schimbările climatice” pe agenda oficială nu a obținut sprijinul principalelor blocuri de negociere. Unele părți influente s-au temut că recunoașterea munților ca subiect separat ar deschide calea unor noi pretenții privind finanțarea adaptării și despăgubirile. Subiectul a fost trimis în schimb în consultările președinției, iar Nepalul a declarat în plen că acest compromis nu se ridică la nivelul așteptărilor sale.

În a doua săptămână, subiectul a revenit. Prima versiune a proiectului de decizie finală (cover decision) a președinției conține acum două paragrafe despre munți. Paragraful 22 recunoaște vulnerabilitatea regiunilor muntoase, a ecosistemelor și a comunităților care depind de ghețari și ar înființa un Program de lucru privind munții și schimbările climatice. Programul ar acoperi adaptarea, reducerea riscului de dezastre, reziliența, datele de observație și sistemele de avertizare timpurie. Paragraful 23 prevede dialoguri științifice despre munți la sesiunile organismelor subsidiare din 2027 și 2028, urmate de un raport și de un dialog la nivel înalt la COP32.

Punctul 22 din proiectul de decizie a celei de-a 31-a Conferințe a Părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP31): …Recunoaște vulnerabilitatea regiunilor muntoase, a ecosistemelor și a comunităților dependente de ghețari la efectele negative ale schimbărilor climatice și decide să înființeze Programul de lucru privind munții și schimbările climatice în cadrul Programului de lucru de la Nairobi privind impactul, vulnerabilitatea și adaptarea la schimbările climatice, în vederea consolidării acțiunilor de adaptare, a reducerii riscului de dezastre, a creșterii rezilienței, a observațiilor de date și a sistemelor de avertizare timpurie, utilizând sprijinul prin canalele existente și pornind de la activitatea existentă în cadrul Convenției și al Acordului de la Paris;

Delegația Nepalului, condusă de ministrul agriculturii și mediului, Gita Chaudhary, a insistat până în sesiunile ministeriale de noapte târziu. Cererea sa principală era un program de sine stătător. Textul din 19 noiembrie plasează însă programul de lucru în cadrul Programului de lucru de la Nairobi privind impactul, vulnerabilitatea și adaptarea și precizează că s-ar baza pe „sprijin prin canalele existente”, adică fără bani noi. Unele părți ale paragrafului 23 erau încă între paranteze drepte.

Punctul 23: Solicită președintelui SBSTA să convoace [XX] [Dialogurile privind munții și schimbările climatice] la SBSTA66 și SBSTA68, în vederea aprofundării înțelegerii științifice și a conștientizării impactului schimbărilor climatice asupra regiunilor muntoase, a ecosistemelor și a comunităților dependente de ghețari. Solicită, de asemenea, președintelui SBSTA să pregătească, cu sprijinul secretariatului, un raport la încheierea [XX] [Dialogurilor privind munții și schimbările climatice], care să fie examinat de [SBSTA69][la CMA10]. Decide ca un dialog la nivel înalt privind munții și schimbările climatice să fie organizat la COP32, sub îndrumarea președinției COP32;

Negocierile au depășit termenul de încheiere programat pentru 20 noiembrie, iar decizia finală nu a fost încă adoptată. Paragrafele despre munți ar putea încă să fie consolidate, slăbite sau eliminate. După cum a spus expertul nepalez în climă Manjit Dhakal, textul nu este o realizare până ce președintele nu bate în masă cu ciocănelul.

UPDATE 22 nov. 2026: UE și Panama au respins draftul de declarație. COP31, cel mai lung din istorie (!), e un eșec, consensul nu există. Motivele sunt bizare: imensa majoritate a statelor au convenit să nu folosească termenul „combustibili fosili” în declarația finală.

Nu doar o problemă a Himalayei

Coaliția din spatele acestei inițiative depășește Asia de Sud și Centrală. Andorra a fost unul dintre principalii săi promotori: a găzduit în martie reuniunea globală a Parteneriatului Montan (Mountain Partnership) și a co-organizat evenimente despre munți la negocierile climatice de la Bonn. La COP31, ambasadoarea Andorrei, Noelia Souque Caldato, a enumerat Italia, Armenia, Tadjikistanul, Pakistanul, Lesotho, Rwanda, Costa Rica și Peru printre țările care sprijină inițiativa. Ea a numit Alpii și Carpații alături de Himalaya și Anzi printre lanțurile muntoase ale căror probleme sunt interconectate. La jumătatea conferinței, evaluarea ei era că o serie de dialoguri nu ar fi suficientă și că munții au nevoie de un cadru de lucru dedicat, susținut de finanțare.

Carpații au avut și ei momentul lor la Antalya. Un eveniment paralel organizat de Societatea Zoologică din Frankfurt, cu vorbitori de la UNEP, WWF și FAO, a prezentat Carpații ucraineni: pădurile lor seculare, rolul lor în stocarea carbonului și în reglarea apei, precum și cooperarea internațională din cadrul Convenției Carpatice.

De ce contează pentru Alpi și Carpați

Munții Europei se confruntă deja cu riscurile descrise în proiect. Ghețarii elvețieni au pierdut aproximativ 3% din volum numai în 2025 și un sfert din volum între 2015 și 2025, iar peste 1.000 de ghețari mici au dispărut. Dezghețul solului și retragerea gheții destabilizează versanții: în 2025, o avalanșă de rocă și gheață a îngropat satul Blatten din valea Lötschental. În Carpați, al doilea cel mai mare lanț muntos al Europei, raportul UNEP privind adaptarea estimează o încălzire de aproximativ 3,0–4,5°C în acest secol. Asta ar pune presiune pe păduri și pe râurile care alimentează cu apă potabilă câmpiile din jur.

Un program de lucru UNFCCC privind munții contează pentru Europa din trei motive.

1. Stabilește cadrul global. Ceea ce programul va defini drept priorități montane, cum ar fi indicatorii, standardele de avertizare timpurie și modul în care munții apar în Planurile Naționale de Adaptare, va influența felul în care donatorii și guvernele tratează regiunile muntoase. Dacă lanțurile muntoase europene lipsesc, cadrul va fi construit fără datele și experiența lor.

2. Europa are ce oferi. Convenția Alpină și Convenția Carpatică sunt singurele tratate obligatorii din punct de vedere juridic din lume care acoperă lanțuri muntoase întregi. Convenția Carpatică are din 2017 un articol dedicat schimbărilor climatice (articolul 12bis), precum și un grup de lucru pentru adaptare. În 2014 a prezentat, la COP20 UNFCCC de la Lima, o Declarație comună alpino-carpatică privind adaptarea. Tocmai de acest tip de guvernanță regională, transfrontalieră va avea nevoie un program global.

3. Problema finanțării este comună. Programul se bazează pe „canalele existente”, așa că regiunile muntoase de pretutindeni vor concura pentru aceeași finanțare limitată pentru adaptare, inclusiv cele din țările candidate la UE precum Ucraina, Serbia și Republica Moldova. Vocile montane coordonate au mai multă greutate decât cele naționale, dispersate.

COP7 in Serbia, 2023

COP-ul carpatic de la Viena, decembrie 2026

Momentul este oportun. Între 1 și 3 decembrie, cele șapte Părți la Convenția Carpatică (Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia și Ucraina) se reunesc pentru a opta Conferință a Părților (COP8) la Centrul Internațional de la Viena, unde UNEP găzduiește secretariatul Convenției. COP8 adoptă următorul program de lucru al Convenției, iar la final Ucraina preia președinția pentru următorii ani. Kievul a declarat că dorește să folosească acest mandat pentru a consolida rolul Carpaților în cooperarea sa de mediu cu Europa.

COP8 ar trebui să transforme rezultatul de la Antalya în pași concreți pentru Europa. Ar trebui să salute rezultatul UNFCCC privind munții printr-o decizie COP8 și să dea secretariatului mandat să contribuie la dialogurile montane din 2027–2028. Ideal ar fi o contribuție comună alpino-carpatică, pornind de la declarația de la Lima din 2014 și de la acordul de cooperare existent între cele două convenții și CBD.

Să integreze articolul despre climă în noul program de lucru, cu monitorizare comună a ghețarilor, a zăpezii și a pădurilor, cooperare în avertizarea timpurie și indicatori specifici zonelor montane care să alimenteze raportările naționale privind adaptarea.

În sfârșit, să pună Carpații ucraineni pe agenda reconstrucției și a finanțării, legând protecția naturii de acolo de reconstrucția Ucrainei și de integrarea sa în UE.

Antalya le-ar putea oferi munților, pentru prima dată, un loc în procesul climatic onusian. Viena va arăta dacă convențiile montane ale Europei se implică în acest proces sau rămân pe margine.