Un raport publicat în septembrie 2025 de ECOS (Environmental Coalition on Standards) – la care și 2Celsius este membru – și Open Future trage un semnal de alarmă fără precedent: infrastructura digitală care alimentează inteligența artificială a devenit una dintre cele mai mari amenințări la adresa tranziției energetice europene și globale.
Dacă ești tentat să crezi că inteligența artificială este o tehnologie „curată”, că răspunsurile pe care le primești de la un chatbot nu lasă urme fizice în lumea reală, raportul „From Innovation to Overshoot: How Data Centre Expansion Risks Derailing Climate Goals” te va face să reconsideri această percepție. Publicat de coaliția de mediu ECOS și think tank-ul european Open Future, documentul trasează cu precizie anatomia unui paradox al erei digitale: cu cât folosim mai multă inteligență artificială, cu atât planeta plătește mai mult — în energie, apă, materii prime și emisii de CO₂.
Centrele de date: coloana vertebrală invizibilă a lumii digitale
Un centru de date este, în esență, o clădire masivă plină cu servere, echipamente de stocare și rețele de calculatoare — infrastructura fizică care face posibilă orice aplicație digitală, de la e-mail la modele lingvistice de mari dimensiuni precum ChatGPT sau Gemini. Aceste facilități necesită alimentare electrică neîntreruptă, generatoare de rezervă și sisteme sofisticate de răcire.
Există mai multe tipuri de centre de date — enterprise (deținute și operate de aceeași companie), colocation (în care mai multe organizații împart aceeași facilitate), hyperscale (facilități masive construite pentru scalabilitate extremă) și edge (facilități mici, distribuite, aproape de utilizatorii finali). Odată cu explozia inteligenței artificiale, au apărut și complexe dedicate exclusiv AI, echipate cu mii sau zeci de mii de procesoare grafice (GPU) și unități de procesare tensorială (TPU), conectate prin rețele ultra-rapide.
Microsoft a construit, de exemplu, un supercalculator dedicat OpenAI, dotat cu peste 285.000 de nuclee CPU și 10.000 de GPU-uri interconectate printr-o rețea de 400 Gb/s. Meta a construit „AI Research SuperCluster” cu 16.000 de GPU-uri Nvidia A100. Iar aceste cifre nu fac decât să crească.
Cererea de energie: o bombă cu ceas
Impactul centrelor de date asupra sistemelor energetice globale este deja copleșitor și accelerează rapid. Agenția Internațională a Energiei (AIE) a identificat explicit centrele de date alimentate de AI drept un factor structural major în creșterea cu 4,3% a cererii globale de electricitate în 2024. Mai mult, centrele de date au contribuit cu aproape 60% din creșterea consumului de electricitate în sectorul clădirilor în același an.
Capacitatea instalată a centrelor de date a crescut în 2024 cu aproximativ 20% (circa 15 GW), majoritar în Statele Unite și China. Aceste facilități sunt în continuare alimentate predominant din combustibili fosili, care generează aproape 60% din electricitatea globală — cărbunele singur acoperind 35%.
La nivel european, consumul centrelor de date a fost estimat la 45–65 TWh în 2022, reprezentând aproximativ 1,8–2,6% din totalul consumului de electricitate al UE. Irlanda este un caz extrem: cererea de energie a centrelor de date s-a triplat din 2015 și reprezintă acum aproximativ 18% din consumul total de electricitate al țării. Olanda (circa 5%), Luxemburg (circa 4,8%) și Danemarca (circa 4,5%) urmează în acest clasament îngrijorător.
Un raport McKinsey din 2024 estimează că consumul european de energie al centrelor de date se va tripla până în 2030, crescând de la aproximativ 62 TWh la peste 150 TWh. Aceasta ar ridica ponderea centrelor de date în consumul total de electricitate european de la 2% la circa 5% — o creștere care pune sub semnul întrebării întreg efortul de decarbonizare al continentului.
AI nu este singura vinovată, precizează autorii raportului. Bitcoin mining consumă anual între 155 și 172 TWh — comparabil cu consumul energetic al Poloniei. Platformele de streaming precum Netflix și YouTube consumă împreună peste 200 TWh anual. Cloud gaming poate necesita aproximativ 340 de wați per utilizator doar în centrele de date. Rețelele sociale, cu peste 5 miliarde de utilizatori, generează un trafic de date continuu care necesită infrastructuri de procesare și stocare de proporții industriale.
Obiectivele climatice ale marilor companii tech: o promisiune care se destramă
Raportul documentează un tipar îngrijorător la nivelul industriei: pe măsură ce consumul de energie al AI crește, companiile de tehnologie își abandonează pe rând angajamentele climatice publice.
Google a raportat o creștere de 48% a emisiilor față de 2019, invocând cerințele energetice ale AI drept principala barieră în calea obiectivului de energie fără carbon până în 2030. Microsoft a înregistrat o creștere a emisiilor de aproape 30% față de 2020 și și-a revizuit de atunci strategia de sustenabilitate pentru a ține cont de creșterea consumatoare de energie a serviciilor AI. Meta și-a mai mult decât dublat emisiile față de 2019, ajungând la 14 milioane de tone metrice de CO₂ echivalent în 2023, în mare parte din cauza investițiilor masive în infrastructura AI. Amazon, deși a raportat o scădere cu 3% a amprentei de carbon, a fost eliminat din inițiativa Science Based Targets pentru lipsa unui plan credibil de reducere a emisiilor.
Greenwashing la scară industrială: certificate verzi și compensări iluzorii
Un aspect deosebit de grav ridicat de raport este subraportarea masivă a emisiilor. Cercetările arată că emisiile reale ale companiilor tech sunt estimate a fi cu 662% mai mari decât ce este raportat public. Mecanismul principal prin care se realizează această iluzie optică este utilizarea certificatelor de energie regenerabilă (Renewable Energy Certificates — RECs sau Guarantees of Origin — GOs).
Aceste instrumente permit companiilor să cumpere un „certificat verde” fără a consuma efectiv electricitate regenerabilă, afirmând că operează cu „100% energie verde” în timp ce centrele lor de date sunt alimentate din rețele dependente de combustibili fosili. Este o etichetă verde pe hârtie, fără corespondent în realitate.
La aceasta se adaugă practicile de compensare a carbonului (carbon offsetting), prin care companiile cumpără credite de carbon pentru a-și „neutraliza” emisiile. Microsoft, de exemplu, a încheiat recent un acord de 200 de milioane de dolari cu start-up-ul brazilian Re.green pentru a achiziționa 3,5 milioane de credite de carbon pe 25 de ani, prin reîmpădurirea unor zone din pădurea amazoniană și atlantică. Amprenta de carbon a Microsoft depășea 17 milioane de tone în 2023, iar compensarea prin credite nu adresează cauzele reale ale emisiilor. O investigație recentă realizată de Corporate Accountability și The Guardian a concluzionat că marea majoritate a proiectelor de offsetting sunt „probabil inutile”.
Criza apei: un impact adesea ignorat
Dincolo de energie și emisii, centrele de date au un impact semnificativ și adesea trecut cu vederea asupra resurselor de apă. Apa este utilizată masiv în procesele de răcire — atât în centrele de date propriu-zise, cât și de-a lungul întregului ciclu de viață al echipamentelor, de la extracția materiilor prime până la fabricarea semiconductorilor.
Un singur centru de date Google consumă în medie aproximativ 1,7 milioane de litri de apă pe zi. Un centru de date consumă aproximativ 26 de milioane de litri de apă anual per megawatt de putere. Dacă 20% din centrele de date europene utilizează sisteme de răcire cu lichid, consumul total de apă ar ajunge la 43,2 miliarde de litri anual — suficient pentru a umple aproximativ 173 de milioane de piscine olimpice.
Modelele AI avansate amplifică și acest impact: potrivit raportului, modele precum ChatGPT consumă aproximativ doi litri de apă la fiecare 10–50 interogări. La scara utilizării globale actuale, cifrele devin astronomice.
E-deșeuri și materii prime: costul ascuns al hardware-ului AI
Centrele de date contribuie semnificativ și la criza deșeurilor electronice (e-waste). Componentele hardware — servere, rack-uri, circuite — sunt înlocuite frecvent din cauza ritmului rapid de evoluție tehnologică. GPU-urile, de exemplu, au o durată de viață utilă de numai 3–5 ani. Lumea a generat 53,6 milioane de tone metrice de deșeuri electronice în 2019 — o medie de 7,3 kg per capita. În 2024, doar 22% din acestea au fost colectate și reciclate corespunzător.
Centrele de date sunt și consumatori masivi de materii prime diverse: cupru (pentru cablaje și bare colectoare), aluminiu (pentru rame și radiatoare), magneți din pământuri rare (în hard disk-uri și ventilatoare de răcire), materiale semiconductoare și metale prețioase. Analiștii de industrie prognozează că creșterea AI și a centrelor de date ar putea adăuga circa 1 milion de tone de cerere suplimentară de cupru până în 2030. Tranziția la sisteme UPS cu litiu-ion creează o piață nouă pentru mii de tone de litiu și cobalt.
Impacturi sociale: comunitățile care plătesc prețul
Raportul subliniază că expansiunea centrelor de date nu are doar consecințe de mediu, ci și profunde implicații sociale, distribuind inechitabil costurile și beneficiile tranziției digitale.
Sistemele de răcire care consumă apă intensiv pot epuiza rezervele locale de apă, în special în regiunile deja afectate de secetă. Cererea globală de apă proaspătă este așteptată să depășească oferta cu 40% până la sfârșitul acestui deceniu. Când resursele de apă sunt deturnate pentru a susține infrastructura digitală, comunitățile se confruntă cu lipsuri care afectează accesul la apă potabilă, agricultură și salubritate — drepturi fundamentale recunoscute de cadrele juridice internaționale.
În regiunile Northern Virginia (SUA) și Dublin (Irlanda), grupuri comunitare au protestat față de construirea de noi centre de date din cauza consumului excesiv de apă și a presiunii exercitate asupra rețelelor energetice deja supraîncărcate. În statul mexican Querétaro, expansiunea rapidă a centrelor de date a exacerbat penuriile de apă existente și a pus presiune imensă pe rețeaua electrică, comunitățile locale exprimând frustrare față de prioritizarea nevoilor industriale față de cele rezidențiale.
La nivelul lanțurilor de aprovizionare, tabloul este și mai sumbru. Companiile de semiconductori precum NVIDIA nu fabrică propriile GPU-uri; se bazează pe lanțuri de aprovizionare care extrag minerale critice din țări precum Brazilia, Republica Democrată Congo și Kazahstan. Aceste activități miniere au loc adesea în regiuni cu reglementări laxe privind mediul și munca, ducând la degradare ecologică și tulburări sociale. În regiunea Nasarawa din Nigeria, mineritul ilegal de litiu a explodat, inclusiv cu implicarea copiilor în condiții periculoase.
Peisajul de reglementare european: fragmentat și insuficient
Uniunea Europeană nu dispune în prezent de o strategie coerentă care să acopere întregul lanț valoric al centrelor de date alimentate de AI. Există diverse politici și legi care se aplică parțial sectorului, dar niciun act legislativ nu stabilește reguli obligatorii și specifice sectorului pentru a controla direct impactul de mediu.
Directiva privind Eficiența Energetică (EED) introduce raportarea obligatorie a sustenabilității pentru centrele de date cu o putere IT de peste 500 kW, acoperind consumul de energie, temperatura, reutilizarea căldurii reziduale, consumul de apă și energia regenerabilă. Datele vor fi publicate într-o bază de date accesibilă la nivel UE. Cu toate acestea, ECOS a criticat pragul de 500 kW, care exclude un număr mare de centre de date mai mici — adesea mai puțin eficiente — și a pledat pentru o abordare pe niveluri.
Directiva privind Energia din Surse Regenerabile (RED III) vizează ca cel puțin 42,5% din consumul total de energie să provină din surse regenerabile până în 2030, dar nu conține ținte obligatorii specific pentru centrele de date.
Regulamentul Ecodesign pentru servere și produse de stocare a datelor stabilește cerințe minime de eficiență energetică și de mediu pentru produsele plasate pe piața UE, dar nu impune obligații directe operatorilor de centre de date.
Directivele CSRD și CSDDD, componente ale cadrului de raportare a sustenabilității corporative, ar trebui să impună companiilor să raporteze emisiile de GHG și să identifice impacturile adverse asupra drepturilor omului de-a lungul lanțurilor lor valorice. Pachetul Omnibus de Simplificare, propus la începutul anului 2025, propune însă să ridice pragul de aplicabilitate al CSRD de la 250 la 1.000 de angajați și să amâne cu doi ani termenele de conformitate, reducând semnificativ numărul de operatori de centre de date supuși raportării obligatorii.
Ce trebuie făcut: recomandările raportului
Autorii raportului nu se limitează la a descrie problema — ei propun un pachet de recomandări concrete, organizate în jurul a patru priorități strategice.
Prioritatea 1: O viziune și strategie UE coerentă UE trebuie să dezvolte o abordare holistică față de impactul centrelor de date, care să includă ținte ambițioase de mediu, alături de obiective geostrategice, de competitivitate și societale. Aceasta presupune introducerea de ținte obligatorii din punct de vedere juridic, specifice sectorului, pentru reducerea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră în centrele de date, aliniate cu obiectivele climatice ale UE.
Prioritatea 2: Mai mult decât eficiență Eforturile de până acum au prioritizat eficiența — și deși aceasta este necesară, nu este suficientă. UE trebuie să adopte principii de suficiență: optimizarea infrastructurii existente înainte de a aproba noi construcții, minimizarea stocării de date neesențiale, concentrarea serviciilor AI pe aplicații cu valoare socială reală.
Prioritatea 3: Transparență reală Trebuie stabilite metodologii armonizate și obligatorii pentru raportarea impactului de mediu al centrelor de date — energie, apă, emisii, materiale. Certificatele de origine (GO/REC) trebuie excluse din raportarea de mediu dacă sunt utilizate pentru compensare, și nu pentru evitarea reală a emisiilor. Finanțarea publică trebuie condiționată de demonstrarea progresului real față de obiectivele de mediu și sociale.
Prioritatea 4: Societatea trebuie să aibă un cuvânt de spus Comunitățile locale și părțile interesate trebuie implicate de la bun început în orice proiect nou de centru de date. Trebuie realizate consultări inclusive și evaluări ale impactului la nivelul întregului lanț de aprovizionare, cu atenție specială acordată grupurilor marginalizate și vulnerabile. Utilizatorii finali trebuie informați cu privire la impactul de mediu al serviciilor digitale, inclusiv prin campanii de conștientizare și etichetare relevantă.
Concluzie: inovație sau supraconsum?
Raportul ECOS și Open Future nu pledează împotriva tehnologiei sau a inteligenței artificiale. Mesajul său central este mai nuanțat și, tocmai de aceea, mai puternic: fără limite clare, fără transparență reală și fără integrarea principiilor de suficiență, circularitate și echitate socială în fundamentele infrastructurii digitale, progresul tehnologic riscă să fie incompatibil cu limitele planetare și cu interesul public.
Există o fereastră unică de oportunitate acum, pe măsură ce UE elaborează noi inițiative și politici digitale. Această fereastră se poate închide rapid. Extinderea necontrolată a centrelor de date alimentate de AI pune în pericol obiectivele climatice pentru 2030 ale Europei, destabilizează sistemele energetice, adâncește inegalitățile sociale și consumă resurse naturale la o rată pe care planeta nu și-o poate permite.
Poate că cel mai important mesaj al acestui raport este că fiecare întrebare adresată unui chatbot, fiecare videoclip generat de AI, fiecare căutare procesată de un model de limbaj lasă o urmă fizică, măsurabilă, în lumea reală. Iar suma acestor urme, în absența unor politici clare și ambițioase, riscă să devină mai mare decât capacitatea noastră colectivă de a o gestiona.
Raportul complet „From Innovation to Overshoot: How Data Centre Expansion Risks Derailing Climate Goals” a fost publicat în septembrie 2025 de ECOS (Environmental Coalition on Standards) și Open Future Foundation. Autoare principale: Anastasia Tsougka (ECOS) și Zuzanna Warso (Open Future).
