La o lună după ce Comisia Europeană a emis recomandările care clarifică modul de aplicare a Regulamentului privind reducerea emisiilor de metan, presiunea pentru redeschiderea textului continuă. 2Celsius a semnat, alături de alte 21 de organizații europene și naționale, o scrisoare adresată ministerelor și autorităților din statele membre, care cere concentrarea pe aplicare.

Cea mai mare parte a emisiilor de metan din sectorul energetic provine din scurgeri, aerisiri și arderi la instalațiile de petrol, gaze și cărbune, adică din pierderi tehnic evitabile. Regulamentul (UE) 2024/1787, adoptat în 2024, obligă operatorii să măsoare aceste emisii, să le raporteze, să le verifice independent și să repare scurgerile, iar din 2027 extinde cerințe echivalente asupra combustibililor fosili importați în Uniune.

Această a doua componentă, cea care vizează importurile de țiței, gaze și cărbune, a intrat acum într-o fază decisivă. Obligațiile importatorilor încep în 2027, primele rapoarte care demonstrează echivalența cu regulile europene de monitorizare sunt datorate în 2028, iar cerințele privind reducerea intensității emisiilor de metan, o parte esențială a regulamentului, se aplică din 2030. În paralel, industria fosilă și o parte dintre guverne au cerut redeschiderea regulamentului, invocând securitatea energetică.

Pe 20 iulie, Comisia a publicat două seturi de recomandări, unul privind sancțiunile, prin care sugerează statelor membre o perioadă de grație de trei ani pentru importatorii neconformi, altul privind soluțiile de conformare, cu flexibilități suplimentare pentru lanțurile de aprovizionare complicate. Textul regulamentului a rămas însă neschimbat.

În acest context, 2Celsius a semnat, alături de alte 21 de organizații europene și naționale, o scrisoare comună transmisă ministerelor și autorităților competente din statele membre, înaintea reuniunii grupului de experți organizate de Comisia Europeană pe 22 septembrie. Mesajul se rezumă la o singură idee. Perioada dezbaterilor despre reguli s-a încheiat, urmează partea în care regulile sunt puse în aplicare.

Trei priorități

Organizațiile semnatare cer, în primul rând, excluderea oricărei redeschideri sau modificări a regulamentului. O legislație adoptată acum doi ani, cu sprijin larg al colegiuitorilor, ar intra într-o renegociere de ani de zile, exact în perioada în care obligațiile devin aplicabile. Efectul ar fi incertitudine juridică pentru operatori și o lovitură pentru credibilitatea externă a Uniunii, cu câteva săptămâni înainte de COP31, într-un moment în care exportatori precum Algeria sau Turkmenistanul își îmbunătățesc monitorizarea și raportarea emisiilor.

În al doilea rând, statele membre trebuie să adopte rapid regimuri naționale de sancțiuni eficace, proporționale și disuasive. Aici se rezolvă, de fapt, mare parte din incertitudinea juridică reclamată de industrie. Regimuri slabe sau inconsecvente ar crea stimulente pentru neconformare. Danemarca are deja un cadru funcțional care poate fi folosit ca model, iar Comisia poate oferi asistență tehnică statelor rămase în urmă, precum România.

În al treilea rând, rămâne de deblocat veriga verificării. Organismele naționale de acreditare au nevoie de claritate pentru a acredita verificatori independenți, iar statele membre pot oferi această claritate recunoscând oficial protocoale internaționale existente, cum este protocolul EEMDL*. Fără verificatori acreditați, obligațiile de raportare din 2027 rămân o formalitate.

Argumentul care lipsește din dezbaterea despre securitate energetică

Presiunile actuale de pe piață vin din șocuri globale de aprovizionare și din arbitraje de preț, nu din anxietatea legată de conformarea cu regulamentul. Vulnerabilitatea reală a Europei rămâne dependența de importurile fosile, care a umflat factura de import cu peste 53 de miliarde de euro în ultimul an.

Reducerea emisiilor de metan lucrează în direcția opusă acestei dependențe. Potrivit unui briefing recent al CAN Europe, eliminarea emisiilor evitabile la principalii furnizori de gaze ai UE ar recupera aproximativ 20 de miliarde de metri cubi, cam de două ori cantitatea importată din Qatar în 2025. Extinderea măsurilor la operațiunile petroliere ar ajunge la 43 de miliarde de metri cubi, mai mult de jumătate din importurile europene de GNL american din 2025. La nivel global, industria fosilă risipește anual în jur de 200 de miliarde de metri cubi de gaz, iar metanul are un efect de încălzire de peste 80 de ori mai puternic decât CO2 pe termen scurt.

Ce înseamnă asta pentru România

România e printre cei mai mari producători de petrol și gaze din Uniune, cu o infrastructură veche și cu un număr mare de sonde inactive sau abandonate. Dezbaterea despre importuri a acoperit un lucru important — obligațiile interne ale regulamentului, adică măsurarea, raportarea și verificarea emisiilor, programele LDAR de detectare și reparare a scurgerilor, interdicția aerisirii și arderii de rutină, se aplică operatorilor români indiferent de ce se întâmplă la capitolul importatori.

Campaniile de teren ale 2Celsius arată de ce trebuie să fim cu ochii pe implementare. Numai în iunie 2026, echipa 2Celsius a filmat cu o cameră de termoviziune – un FLIR GF320, din aceeași familie de camere utilizate și de operatori pentru detectarea scurgerilor – peste 100 de amplasamente de petrol și gaze din patru județe din sudul țării și a documentat emisii la 90 dintre acestea.

Pentru autoritățile române, lista de urgențe arată astfel — clarificarea și dotarea autorităților competente, adoptarea regimului național de sancțiuni înainte de intrarea în aplicare a obligațiilor pentru importatori din 2027, publicarea rapoartelor de la operatori și sprijinirea recunoașterii protocolului EEMDL pentru ca organismul național de acreditare să poată acredita verificatori.

Note:

*EEMDL, Energy Emissions Modeling and Data Lab, este o inițiativă comună de cercetare a University of Texas at Austin, Colorado State University și Colorado School of Mines, care a elaborat un protocol de verificare și raportare a emisiilor de metan pentru producția de petrol și gaze destinată pieței europene. Regulamentul (UE) 2024/1787 impune verificarea independentă a datelor de emisii la nivelul de asigurare rezonabilă prevăzut la articolul 8, fără a defini însă modul concret de realizare a verificării. Protocolul acoperă acest gol metodologic. Recunoașterea lui oficială de către statele membre ar oferi organismelor naționale de acreditare reperul necesar pentru acreditarea verificatorilor independenți. Detalii la ceesa.utexas.edu/verification-protocol.